Dumnezeu nu părăsește pe nimeni.
Noi suntem cei care, uneori fără să ne dăm seama, ne îndepărtăm de El.Nu pentru că suntem răi.
Nu pentru că am greșit prea mult.
Ci pentru că viața ne obosește, ne rănește, ne pune la pământ… și în graba noastră, în durerea noastră, uităm să mai privim în sus.
Dar Dumnezeu rămâne acolo.
Așteaptă.
Cu răbdare.
Cu blândețe.
Cu lumină.
Nu ne ține supărare.
Nu ne închide ușa.
Doar ne lasă libertatea să ne întoarcem când inima noastră e pregătită.
Iar când facem asta, niciodată nu ne întreabă „De ce ai lipsit?”.
Ci doar ne primește.
Ca și cum n-am plecat niciodată.
