Aștepți să-ți vină ajutorul de undeva. Deși ar putea să te ajute, observi că oamenii nu se sinchisesc prea mult să îți dea o mână de ajutor în direcția pe care ți-o dorești. Nu primești o mână de ajutor nici din partea celor care au posibilitatea și nu i-ar costa poate decât câteva minute să o facă. Dar nu o fac…
Asta îți amărăște inima, schimbă mintea, reorientează viața. Prin deciziile pe care le iei din concluziile eronate pe care le tragi:
„Nimeni nu merită nimic!”
„Bărbații sunt niște…”
„Femeile sunt mereu…”
„Pe toți îi doare-n cot!”
„Lumea-i rea!”
„Bogăția corupe inima.”
Și nu te gândești pentru o clipă că problema este pusă greșit.
Așteptându-te din partea omului să îți rezolve problemele, să îți ofere ajutorul, să te protejeze, să vadă în tine miracolul plăpând pe cale să își ițească vlăstarul, vei fi dezamăgit.
Gândește-te că nimic nu mișcă în lume fără de știința Lui Dumnezeu. Că ajutorul numai de acolo îți poate veni. Dar nu ți se îndeasă în desagă.
Viața ta nu este mașinăria nimănui, așadar cere implicarea ta. Să te rogi. Să crezi. Să mulțumești pentru ceea ce ai chiar fără să vezi încă nimic concret. Să aștepți totuși să se concretizeze în fiecare clipă sau, treptat, zi de zi.
