– Pe cine aștepți ?
– Nu mai aștept pe nimeni. Mă bucur de liniste doar…
– Nu ai familie ?
–Am, am renunțat să- i mai aștept…
– Ești supărată ?
–Nu ,nu ! Sunt așa de la viață.
–Cum așa?
– Am învățat de- a lungul anilor că nu trebuie să așteptăm pe nimeni.
– Dar…o mamă trebuie să- și aștepte mereu copiii.
– Mulți ani am crezut că da…Apoi am învățat că așteptarea e doar o iluzie..Ziua în care înțelegem că nimeni nu aparține nimănui, că și copiii sunt ai Universului…am devenit liberi să primim fie copiii, fie ce ne oferă viața!
– Si când copiii nu vin?
– Învățăm să trăim așa! Am fost amăgiți să simțim iubirea ca atașament. Iubirea adevărată înseamnă să știi să te detașezi, iubirea este libertatea de a iubi permițându-i celuilalt să zboare !
