În vremurile preistorice îndepărtate exista o legendă despre o femeie înțeleaptă, datorită cărei fiicele, nepoatele, strănepoatele și urmașele ei știau să obțină tot de ce au nevoie în viață, nu doar lux și bijuterii, dar și inimile bărbaților. Totul a început cam așa…
În acel an, tribul se apăra disperat de atacurile frecvente ale fiarelor.
Femeile mergeau la vânătoare cot la cot cu bărbații. Nimeni nu-și putea imagina că femeia ar putea rămâne în peșteră și să nu meargă la vânătoare. A fost întotdeauna așa – toți membrii tribului făceau totul împreună.
-Prada vine greu în mâinile noastre, – a spus conducătorul tribului. – Ea vrea ca noi să-i devenim pradă. Dacă norocul nu se va întoarce cu fața la noi, ne așteaptă foamea.
Tribul nu văzuse mâncare deja de vreo 10 apusuri și puterile îi părăseau. Într-o seară, cum stăteau lihniți de foame cu toții în peșteră, de afară s-a auzit din nou urletul animalului prădător. A venit să-i atace și să-i înfulece.
Deodată, o femeie care nu se deosebea cu nimic de celelalte, s-a ridicat și s-a apropiat de conducătorul tribului.
-Tu ești un luptător puternic, un vânător iscusit. Poți fugi repede, iar viteza ta este salvarea noastră. Niciun tigru nu se compară cu tine, fiindcă tu nu ești doar rapid, dar și deștept. Vei reuși să păcălești cu ușurință această felină și câștigul va fi după tine, ca de obicei.
Cuvintele femeii i-au amintit conducătorului cât de puternic este. Bărbatului îi plăcea s-o asculte, vorbele ei îi dădeau nu doar forță, dar și sentimentul de demnitate, mândrie și încredere în sine. Ea îl privea și putea citi în ochii lui dorința de a fi susținut, de aceea a continuat:
-Noi toți suntem o povară pentru tine. Tu singur vei reuși să învingi acest animal mult mai repede, decât cu o grămadă de femei în spatele tău, pe care tot tu va trebui să le protejezi. Dacă vei ieși nevăzut din peșteră, tigrul nici nu va observa cum țeapa ta îi va străpunge inima. Sunt convinsă că va fi anume așa.
Spunând acestea, femeia s-a întors la locul ei și a închis ochii. Era a unsprezecea zi de foamete. Dintr-o dată, s-au auzit strigăte și țipete. Femeia se trezi și îl văzu pe conducătorul tribului plin de sânge, de sângele tigrului. El a luptat și a învins!
Când toți dormeau, inclusiv și tigrul, bărbatul a împins spre animal o piatră care să-l doboare și până fiara să-și revină, el i-a străpuns inima cu țeapa. Victoria a fost atât de ușoară, încât conducătorului nu-i venea să creadă.
Înainte, ei atacau animalele cu întregul trib, deși părea că e mai ușor, de fapt nu era. Astfel, pierdeau mulți oameni în luptă, iar durerea le lua din puteri și concentrare.
Conducătorul a înțeles cât de mult l-a ajutat acea femeie înțeleaptă. Își spunea în gând: „Femeia asta este talismanul meu. Mi-ar plăcea să aud vorbele ei încurajatoare în fiecare zi. Atât timp cât ea crede în mine, eu voi veni la ea după această credință!”
Iar femeia se gândea: „El are nevoie de mine, mai mult decât eu de el. Eu îl voi inspira, îi voi da curaj și încredere. Atât timp cât eu cred în el, el va fi al meu!”