Bunicii Nu mor niciodată, devin invizibili și DORM pentru totdeauna în cea mai adâncă parte a IMIMII noastre….
Ne este dor de ei și am da orice să le mai ascultăm poveștile, să le simțim mângâierile, să le vedem acele priviri pline de tandrețe și IUBIRE…
Știm că viața funcționează așa: în timp ce bunicii au privilegiul să ne vadă când ne naștem și când creștem, noi suntem martori la îmbătrânirea lor și la plecarea lor din această lume.. Pierderea lor este primul „rămas bun” cu care ne confruntăm în copilărie..
Bunicii care fac parte din educația copiilor lasă urme în SUFLET, moștenirea care să-i însoțească toată viața., precum semințele unei iubiri veșnice care se vor observa și mai mult atunci când sunt invizibili.”
Cea mai importantă moștenire lăsată de bunicii noștri constă în experiențele și valorile pe care ni le transmit și pe care le ducem mai departe, chiar și după ce ei nu mai sunt.
Bunicii nu mor niciodată, întrucât moștenirea lor spirituală dăinuie în timp, iar ei continuă să trăiască tăcuți în inimile noastre.
Moștenirea lăsată de bunicii noștri…
Bunicii tăi pot să-ți lase o casă, o livadă de meri sau tacâmuri de argint vechi de sute de ani. Însă toate aceste bunuri nu valorează nimic în plan spiritual.
Bunicii au fost și ei părinți și ne-au ajutat să devenim cine suntem în prezent.
Poate că au făcut anumite greșeli, dar acestea nu cântăresc mai mult decât tot binele pe care ni l-au făcut.
Chiar dacă s-au stins din viață, bunicii continuă să trăiască în inimile noastre și să aibă grijă de noi. Datoria noastră este de a-i menține mereu vii cu ajutorul unui dar de mare preț: amintirile.