Îl iubesc pe Dumnezeu pentru că, în ciuda fragilității mele și a neputințelor pe care le port în fiecare zi, El mi-a dăruit totul fără să aștepte nimic în schimb. În fiecare răsărit de soare și în fiecare adiere de vânt, simt măreția și generozitatea Sa.
Când mă gândesc la toate momentele dificile și la întrebările fără răspunsuri din viața mea, văd că El a fost mereu acolo, îndrumându-mă pe căile pline de lumină. În clipele de zbucium sau de bucurie, în încercările grele sau în momentele de liniște, mâna Sa a fost mereu întinsă spre a mă susține și a mă îndruma.
Nu merit nimic din darurile Sale nesfârșite, însă El mi-a oferit totul: iubirea, harul, puterea de a ierta și de a merge mai departe. Prin fiecare binecuvântare și prin fiecare lecție învățată, simt mângâierea infinită a prezenței Sale.
În natura plină de frumusețe și în zâmbetul unui necunoscut, în cântecul păsărilor și în tăcerea nopții, văd semnele iubirii Sale nelimitate. Prin darul vieții și prin harul dăruit zi de zi, Îl simt aproape, umplându-mi inima cu recunoștință și umplându-mi viața cu sens.
Prin asta îl iubesc pe Dumnezeu: pentru că, deși sunt doar un muritor, El a ales să-mi ofere totul. Pentru că, în ciuda neajunsurilor mele, mă învăluie în iubirea Sa divină și mă îndrumă pe drumul spre lumină și înțelepciune.
