Doamne, îți mulțumesc pentru tot ceea ce am primit în viață, încă de când m-am născut.
Deși am fost adesea și pentru lungă vreme supărat(ă) pe cei din jur și chiar pe Tine, acum încep să înțeleg că toate – și bune, și rele – sunt relative și că depinde doar de mine ce aleg să fac din ele.
Te rog să mă întărești în a vedea în orice interacțiune cu lumea și cu aproapele o șansă de a iubi mai mult, de a înțelege mai mult, folosind pentru aceasta fiecare clipă și fiecare eveniment din viața mea, dându-i rostul pe care Tu îl știi, deși adesea mie mi-e ascuns.
Toate sunt spre folosul meu, Doamne, orice piatră de poticneală poate fi unsă cu mirul harului Tău spre a deveni locul pe care să se sprijine scara văzută în vis de Patriarhul Iacob, cea pe care urcă și coboară îngerii Tăi. Ajută-mă, Doamne, să mă trezesc mereu și mereu, din somnul cel de tot felul, cu această nesmintită nădejde, sprijinindu-mă de Tine, Cel ce ești Piatra cea din capul unghiului.
Amin!