Mi-e dor de șapte ani de-acasă, de „cu plăcere”, „mulțumesc”. O poezie plină de adevăr scrisă de Dan Puric
Mi-e dor de șapte ani de-acasă, de „cu plăcere”, „mulțumesc”. Mi-e dor de vorbele frumoase, ce astăzi nu se mai rostesc. Mi-e dor de scuzele cerute, cu sufletul plin de regret: „Da, am greșit, o știu prea bine, dar nu o să o mai repet”. Mi-e dor de „Bună dimineața” ce il spuneam pe la … Citește mai mult