La 20 de ani mă enervam, la 30 de ani mă supăram, la 40 de ani mă întrebam: De ce?” și sufeream. La 50 de ani zâmbesc și spun: “Faceți ce vreți!”

Cât de adevărate sunt aceste rânduri! Chiar dacă nu ai împlinit încă 50 de ani sau i-ai sărbătorit demult, este mult adevăr în aceste cuvinte!
La cincizeci de ani nu mai suporți constrângerile.
Nu suporți sutienul prea strâmt, cinele forțate cu cumnata care îți verifică praful din colțuri, tocuri înalte și zâmbete circumcizate….
La cincizeci de ani nu ai nicio dorință de a mai dovedi ceva.
Ești ceea ce ești: lucrurile pe care le-ai făcut și lucrurile pe care încă vrei să le faci. Dacă altora le place, bine, altfel, este la fel.
La cincizeci de ani vrei libertate.
Liber să spui nu, liber să stai în pijamale toată duminica, liber să te simți frumoasă pentru tine și nu pentru ceilalți.
Liber să mergi singură: cei care te iubesc vor rămâne în ritmul tău, cei cărora nu le pasă de alții, în ritmul lor.
Ești liberă să cânți cu voce tare în mașină chiar dacă lumea se uită urât la tine la semafor.
Vei avea vise ca atunci când aveai douăzeci de ani și vei cere fiecărui zeu timp pentru a le realiza din nou.
Și acum, tocmai când ai mâncat jumătate din viață, în agitație și mare grabă, vei găsi dorința de a gusta încet din zahărul și sarea zilelor ce te așteaptă.

Irene Renei

Lasă un comentariu