Jim Carrey, celebrul actor de comedie, mulți ani a suferit de depresie și a vorbit despre experiența sa de luptă împotriva acesteia într-un interviu pentru Elephant Journal. El a simțit pe propria piele toată suferința provocată de depresie și știe cât este de greu să o învingi.
Actorul a devenit popular în anii ’90, însă perioada în care a ajuns atât de popular a fost foarte dificilă pentru el.
Tatăl lui Jim Carrey și-a pierdut serviciul de contabil pe când Jim avea 12 ani. În ziua în care a împlinit 16 ani, Jim a abandonat școala pentru a-și hrăni familia.
La 20 de ani el s-a ciocnit pentru prima dată cu depresia, dar a reușit să o gestioneze astfel încât să obțină ceva constructiv. La 21 de ani el a apărut pentru prima dată în The Tonight Show.
“Disperarea este un ingredient obligatoriu pentru a învăța ceva sau a crea ceva. Dacă nu ai ajuns la disperare, nu îți dai interesul” – afirmă actorul.
“În momentul de față eu nu am depresie. Depresia nu există, spune Jim. Acum când văd ploaie, mie nu-mi este frică că ea o să mă înece. E doar o ploaie și eu știu că ea se va sfârși.”
Carrey exprimă o concluzie la care a ajuns după mulți ani de popularitate: este absolut lipsit de sens să îți irosești toată viața pentru formarea și hrănirea imaginii tale “ideale”.
“Toate sunt o expresie a egoismului: dorința de a fi important, de a fi “cineva”, de a fi însemnat. În realitate această căutare lacomă a propriului exclusivism ne aduce doar durere și suferință din trei motive principale:
— În primul rând ea creează o diferențiere între noi și toate celelalte ființe care chipurile ne depreciază caracterul nostru unic.
— În al doilea rând ea ne duce în înșelare, căci începem a crede că circumstanțele trebuie să rămână neschimbate, în timp ce noi trebuie să rămânem neschimbați.
— În al treilea rând această căutare continuă te face neliniștit, căci te face să simți în permanență că ceva îți lipsește.
Antidotul pentru această suferință este să scapi de dorința de a fi “cineva”. Simțul integrității nu are nici o legătură cu EGO.
Oamenii discută permanent despre depresie. Diferența dintre depresie și tristețe este că cea din urmă e doar o întâmplare. Depresia, însă, este când corpul tău îți spune “du-te mă, nu mai vreau să fiu acest personaj, nu vreau să mențin acest avatar pe care l-ai creat tu. Scoate, în sfârșit, această mască!”
Trebuie să vă gândiți la cuvântul “depresie” ca la o “odihnă profundă”. Corpul dvs. are nevoie să se odihnească de personajul pe care ați încercat să-l jucați.
În viața mea nu mai există depresie, la propriu. Eu am tristeți și bucurii, mulțumiri și satisfacții.”
Probabil fiecare dintre noi ar trebui să-și scoată masca, așa cum a făcut-o Jim Carrey!