Legenda moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva
Legenda spune că un marinar a murit pe o corabie și trupul i-a fost aruncat în mare. Valurile l-au adus la țărm, iar un sihastru care trăia acolo a rugat mai mulți creștini să îl îngroape urmând o rânduială creștinească. Creștinii au săpat o groapă și au descoperit trupul Preacuvioasei Parascheva „neputred și plin de mireasmă”. Aici, alături de ea, au pus și trupul corăbierului, cel rău mirositor.
Însă, în următoarea noapte, unuia dintre creștinii care săpaseră groapa, Gheorghe, i s-a arătat o împărăteasă în vis, șezând pe un scaun luminat și înconjurată de mulți îngeri. Aceasta i-a spus: „Gheorghe, pentru ce n-ați socotit trupul Sfintei Parascheva? Nu știți că Dumnezeu a iubit frumusețea ei și a vrut să o proslăvească pe pământ?”.
Împărăteasa din vis nu era altcineva decât Sfânta Cuvioasă Parascheva, care i-a poruncit să ia trupul ei și să-l așeze într-un loc de cinste.
Aceeași vedenie a avut-o și o femeie credincioasă, Eftimia, în aceeași noapte, iar a doua zi amândoi au spus tuturor întâmplarea.
Credincioșii au înțeles că este un semn dumnezeiesc și au luat trupul Cuvioasei și l-au adus cu bucurie în Biserica Sfinții Apostoli din Epivata.
Legenda spune că drept credincioșii creștini au zidit o biserică chiar pe locul în care au trăit părinții Cuvioasei și acolo unde ea însăși a văzut lumina zilei. Vestea despre minunile care se săvârșeau în apropierea moaștelor s-a răspândit repede în Tracia și în Peninsula Balcanică.
După două sute de ani, vreme în care moaștele au stat în Biserica Sfinții Apostoli din Epivata și s-au săvârșit mai multe semne și minuni în jurul lor, cinstitele moaște au fost strămutate în mai multe locuri, acolo unde au fost alinare în suferință tuturor.
În urma unor împrejurări dramatice pentru creștini, atunci când turcii au pătruns în Europa și au cucerit părți însemnate din Peninsula Balcanică, capitala Târnovo și partea apuseană, moaștele Cuvioasei Parascheva au fost mutate la Belgrad, acolo unde au stat până în 1521, atunci când turcii au cucerit și acest oraș.
Patriarhul a hotărât ca moaștele să fie aduse și expuse într-un loc pentru a putea fi expuse și sărutate de credincioșii ortodocși din Peninsula Balcanică, aflați sub stăpânirea turcească. Inițial au fost așezate în biserica Sfânta Maria Pammakaristos, după care au fost mutate în alte biserici: Vlaherne, Sfântul Dumitru, Sfântul Gheorghe din cartierul Fanar.
După 120 de ani, ultima strămutare, de data aceasta spre pământul românesc.
Pe 13 iunie 1641, moaștele au fost așezate în minunata biserică a Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi, ctitoria domnitorului. Moaștele au rămas până în 1884, când au început lucrările de restaurare a lăcașului sfânt.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea unor sfinți din neamul nostru, dar și generalizarea cultului unor sfinți ale căror moaște se regăsesc la noi în țară. Hotărârea a fost transpusă în fapte în cadrul unor festivități mari bisericești în cursul lunii octombrie, anul 1955. Pentru Cuvioasa Parascheva, generalizarea cultului s-a făcut în Catedrala mitropolitană din Iași, la 14 octombrie 1955.