Erik Erikson, un celebru psiholog din secolul al XX-lea, a popularizat ideea că oamenii trec prin opt etape ale vieții. Erikson a devenit faimos datorită muncii sale în psihologia dezvoltării și psihanaliza și a teoriilor sale din spatele crizei de identitate și dezvoltării psihosociale. El credea că ego-ul tău joacă un rol în capacitatea ta de a stăpâni abilitățile, ideile și atitudinile.
Teoria etapelor vieții lui Erikson descrie modul în care oamenii se maturizează în viață și efectul interacțiunii sociale. Acesta detaliază diferitele provocări cu care se va confrunta fiecare persoană în timpul anilor de dezvoltare. Fiecare etapă are concepte conflictuale pe care se concentrează.
Erikson nu a dezvoltat toată această teorie singur, deoarece Sigmund Freud i-a influențat munca. Freud a studiat pe larg teoria psihosexuală, iar Erikson și-a modificat informațiile din aceasta.
Cele 8 etape ale vieții, explicate de psihologi
Etapa 1 – copilărie: încredere vs. neîncredere
Prima etapă a vieții începe atunci când o persoană se naște și continuă până la vârsta cuprinsă între 12 și 18 luni. Bebelușii trebuie să depășească provocarea încrederii și neîncrederii. Dacă nevoile lor sunt satisfăcute cu promptitudine, bebelușul va dezvolta încredere în îngrijitorul său.
Etapa 2 – Copilărie: Autonomie vs. Îndoială
Când se termină etapa copilăriei, începe etapa copilăriei. Această etapă continuă până când copilul împlinește aproximativ trei ani. Copilul începe să învețe să facă lucrurile singur, iar dacă îngrijitorul îi oferă laudă și încurajare, copilul își dezvoltă autonomie.
Etapa 3 – Anii preșcolari: inițiativă vs. vinovăție
Anii preșcolari încep când copilul împlinește trei ani și continuă până când împlinește cinci ani. Copiii din această categorie de vârstă se concentrează pe a face lucruri pentru ei înșiși și pe a-și stabili obiective. În această perioadă din viața lor, copilul ar trebui să fie în preajma altor copii de vârsta lor.
Etapa 4 – Anii de școală timpurii: Industrie vs. Inferioritate
Între cinci și 12 ani, copiii trec prin stadiul industriei vs. inferioritate. În acest timp, copilul experimentează o creștere a conștientizării de sine. Când lucrurile pe care le fac academic și în sport primesc laude, se vor simți harnici.
Etapa 5 – Adolescență: identitate vs. confuzie de rol
Adolescența apare de la vârsta de doisprezece ani și continuă până când copilul devine adult la 18 ani. Pe măsură ce copilul încearcă să-și dea seama cine sunt și scopurile lor, încearcă diferite personalități.
Etapa 6 – Tineretul adult: intimitate vs. izolare
Între 18 și 40 de ani, oamenii experimentează conflictul intimității și izolării. Dacă experimentezi relații împlinite în această etapă, vei ajunge la intimitate. Pe de altă parte, fără relații semnificative, vei cădea în izolare.
Etapa 7 – Adultul mijlociu: generativitate vs. stagnare și auto-absorbție
Oamenii cu vârste cuprinse între 40 și 65 de ani experimentează lupta dintre generativitate și stagnare sau auto-absorbție. Generativitatea înseamnă că simt datoria de a-și transmite înțelepciunea generațiilor ulterioare. Ei fac acest lucru prin educație parentală și mentorat al altor persoane.
Etapa 8 – Vârsta adultă târzie: Integritatea Eului vs. Disperare
La vârsta adultă târzie, care are peste 65 de ani, oamenii încep să se lupte cu integritatea ego-ului și cu disperarea. În această etapă de maturitate, cei cu un sentiment de mândrie pentru ceea ce au realizat în viață își vor arăta înțelepciunea și vor accepta cu grație îmbătrânirea. Integritatea ego-ului câștigă pentru acest tip de oameni, în timp ce alții cad în disperare.
Dacă cineva simte că nu a realizat suficient sau are regrete, va experimenta disperare. S-ar putea să simtă că viața lor a fost neproductivă și vor simți un sentiment de pierdere.
Opoziția: Critica celor opt etape ale teoriei vieții
Deși teoria lui Erikson asupra etapelor vieții este populară și foarte recunoscută, există unele critici în jurul acesteia. Unii psihologi cred că Erikson s-a concentrat prea mult pe dezvoltare în timpul copilăriei și nu suficient la vârsta adultă. Deoarece personalitatea unui individ se poate schimba ca adult, uneori se crede că ar fi trebuit să dezvolte în acest domeniu.
O altă parte a teoriei lui Erikson care este adesea criticată este accentul său asupra dezvoltării personalității masculine. Cele mai multe dintre învățăturile sale s-au concentrat pe bărbați ca subiect și nu a făcut mare lucru pentru femei. În vremurile moderne, această lipsă de informații cu privire la femei a cauzat probleme cu utilizarea studiului său.