Dr. Herbert Benson, profesor asociat la Harvard şi autorul studiului „Religia şi Sănătatea”, şi-a dedicat o bună parte din activitatea sa ştiinţifică rugăciunii şi forţei pe care o exercită acestea asupra psihicului uman. În opinia sa, repetiţia cuvintelor şi a sunetelor specifice rugăciunilor are un rol deosebit de important. Pe măsură ce ne rugăm şi ne concentrăm asupra dorinţelor noastre, zonele din creier care controlează relaţia noastră cu universul înconjurător devin mai active, susţine Benson. În acelaşi timp, pierdem noţiunea timpului, ritmul cardiac încetineşte, iar tensiunea arterială scade. Cu cât suntem mai relaxaţi şi liniştiţi, cu atât rugăciunile ajută la reglarea funcţiilor organismului. De aici porneşte puterea vindecătoare a rugăciunilor, spune Benson, dar până la miracolele credincioşilor care s-au vindecat de cancer rugându-se mai este cale lungă.
Forţa credinţei şi sănătatea
Se vorbeşte tot mai mult despre faptul că numeroase boli au drept cauză dezechilibrele psiho-emoţionale, ca atare, sacroterapia sau vindecarea prin credinţă vine în completarea terapiilor medicale clasice. Profesorul Harold Koenig, de la Institutul Duke pentru Ştiinţe Neurologice (SUA), este convins că oamenii credincioşi, care se roagă şi merg mai des la biserică, au mai puţine probleme medicale.
În general, credincioşii duc o viaţă mai sănătoasă, lipsită de vicii, fumează şi beau mai puţin şi au un program mai regulat. Din statisticile cumulate de Keonig, reiese că persoanele în vârstă credincioase au un risc de două ori mai scăzut de a suferi un atac cerebral, faţă de cei care nu acceptă nicio credinţă. Pe de altă parte, credincioşii sunt mai puţin expuşi afecţiunilor psihice şi stărilor depresive, ca atare ei beneficiază de o calitate a vieţii mai bună şi se recuperează mai repede în urma unor boli severe. Credinţa le oferă oamenilor puterea de a trece peste necazuri mai uşor, le dă o speranţă şi un sens în viaţă, ceea ce are un impact semnificativ şi asupra sănătăţii lor, concluzionează Keonig.
Cercetătorii ruşi susţin că au reuşit să măsoare puterea rugăciunilor şi că au înregistrat un fenomen cu totul neobişnuit. O echipă condusă de Valeri Slezin, de la Institutul de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg, a urmărit activitatea cerebrală a câtorva călugări în timp ce se rugau. Profesorul Slezin a constatat că monahii căpătau o stare de pace interioară de care beneficiem doar în timpul unui somn profund. În timpul rugăciunii, grijile se risipesc sau trec în plan secundar, importantă fiind comunicarea cu Dumnezeu şi liniştea sufletului. Astfel, rugăciunea poate contribui la ameliorarea tulburărilor emoţionale şi psihice, căci puterea ei este dincolo de cuvinte, în credinţa sufletului. „O rugăciune este un remediu puternic”, s-a declarat convins Slezin, care susţine că ea „repară structura grav afectată a conştiinţei”.