„Când ești bolnav, ai da orice să te vindeci și îți promiți că vei face atâtea lucruri dacă Dumnezeu îți mai dă o șansă. Când te-ai vindecat, o iei de la capăt și de cele mai multe ori, nu te ții de cuvânt.
Când ai bani mulți, te plângi mereu că ești obosit și nu faci față responsabilităților.
Când ești sărac, te plângi că ești prost plătit și ai face orice să fii bogat.
Când ești căsătorit, spui mereu că ești sătul de responsabilitățile familiei și de partenerul de viață și parcă ți-ar plăcea să fii mai liber.
Când ești singur, ți-ai dori din suflet să găsești pe cineva bun cu care să-ți împărți viața.
Când ai mașină, ești mereu supărat că s-a scumpit întreținerea ei, dar îți dorești una și mai nouă.
Când nu ai mașină, te-ai săturat să fii pieton și îl invidiezi pe cel care are.
Când ai copii, ești mereu epuizat și uneori simți că nu mai vrei să auzi de nimeni și nimic…
Când nu ai copii, ți-ai dori din suflet să ai.
Când ești copil, te prefaci că ești adult și îți dorești din răsputeri să crești mai repede.
Când devi adult, te gândești că, era mai bine să fii copil.
Când ai părinții în viață, te-ai săturat să te deranjeze tot timpul.
Când părinții nu mai sunt, ai da orice să le mai auzi vocea, măcar un minut.
Dacă locuiești într-un apartament, ai da orice să ai o casă în natură.
Dacă ai o casă, nu ești fericit pentru că întreținerea sa, îți ocupă prea mult timp.
Așa este omul, o ființă veșnic nemulțumită care mereu se concentrează pe ceea ce nu are.
Își pierde timpul încercând să caute fericirea undeva departe, când de fapt „fericirea este azi, acum, aici, chiar în jurul său.”
