Uneori, în tumultul vieții cotidiene, suntem absorbiți de propriile noastre gânduri și îngrijorări, uitându-ne fără să vedem în jurul nostru. Se întâmplă adesea să fim preocupați de propriile noastre probleme, uitând că și ceilalți trec prin lupte și încercări asemănătoare. În agitația vieții, ne concentrăm pe rezolvarea problemelor noastre imediate, neglijând adesea să ne uităm la cei din jurul nostru.
E ceva tragic în această absență de întrebări, în această lipsă de interes. Oamenii nu privesc adânc în ochii problemelor, preferând să le lase să plutească pe suprafața apelor vieții lor. Într-un mod paradoxal, se complac în această ignoranță, crezând că nepăsarea este un scut împotriva suferinței.
Dar poate că ar trebui să ne întrebăm, chiar și atunci când suntem tentați să nu ne pese. Poate că în spatele unui zâmbet fals sau a unui gest disimulat se ascunde o poveste tăcută, un strigăt al inimii nerostit. O întrebare poate fi cheia care deschide uși către empatie și conexiune umană.
În jur există un fenomen trist și paradoxal: bucuria unora în fața necazurilor altora. Oamenii răi par să găsească satisfacție în nefericirea sau dificultățile celor din jur. Cu toate că este dificil de înțeles, acest comportament poate fi atribuit adesea invidiei, rivalității sau pur și simplu lipsei de empatie.
Când te confrunți cu probleme, există acei indivizi care nu îți oferă sprijinul necesar, ci se bucură în tăcere sau chiar în mod deschis. Poate fi o formă de a se simți superiori sau de a compensa propriile lor neîmpliniri. Acest tip de comportament poate să adauge încă o dificultate în momente deja complicate. Dar ignoră-i și privește inainte cu încredere și în sus cu speranță. Dumnezeu nu te va lăsa iciodată.
