Nu mă cunoști, deci nu vorbi de mine!!!
Căci nu mi-ai fost alături când am plâns.
Sau când n-aveam nici bani să-mi iau o pâine
Nu mă cunoști..deci nu mă lua în râs!
Nu mă cunoști…nu mi-ai știut durerea
Când am zăcut pe patul de spital
Cum îți permiți să-ți dai azi cu părerea
Despre un om…de care n-ai habar?!
Nu mă cunoști…nu mi-ai zâmbit vreodată
Și nici nu m-ai văzut de am surâs.
Cum îndrăznești tu, omul fără pată..
Cum îndrăznești ca să mă iei în râs?!
Nu mă cunoști…dar nu-ți doresc vreodată
S-ajungi să mă cunoști cu-adevărat
Căci vei afla că-n inima-mi curată
De mii de ori eu te voi fi iertat!
Este ușor să vorbești pe la spate
Invidia nu-i de la Dumnezeu
Și nici un om nu-i fără de păcate..
Nu mă cunoști..dar zău, nu-mi pare rău!