Legenda lui Dragobete. Povestea din spatele sărbătorii iubirii la români

Stiați că pe 24 februarie sărbătorim Dragobetele și că de Dragobete fetele și băieții se întalnesc pentru ca iubirea lor să țină tot anul?
Dar cine este acest Dragobete?
Legenda spune că…
Dochia, o tânară deosebit de frumoasă a adormit într-o zi într-o poiană. Și, în timp ce ea dormea, a fost vizitată de Duhul Muntelui care s-a transformat în ceață și a lăsat-o însărcinată. Dupa 9 luni de zile, s-a născut un băiat pe care l-a numit Dragobete.
Dragobete a avut la naștere 4 ursitoare: Primăvara care i-a dăruit iubirea, prospețimea florilor și tinerețea fără bătrânețe, Vara care i-a dăruit dulceața fructelor și căldura dragostei, Toamna care i-a oferit un fluier pentru a-i înveseli pe oameni cu cântecele lui, iar cea de-a patra ursitoare, Iarna i-a dat o îmbracaminte albă cu sclipiri de diamante.
Se pare că, devenit fecior, aceste daruri l-au ajutat pe tânăr să seducă toate tinerele care îi ieșeau în cale, motiv pentru care el, Dragobete, a devenit zeul dragostei și al bunei dispoziții, fiind identificat cu Cupidon zeul iubirii în mitologia romană sau Eros în mitologia greacă.
Într-o zi, când deja era tânăr fecior, a întalnit un ințelept care l-a dus în munte și l-a învatat totul despre plante și animale. De atunci, în noaptea de 23 spre 24 februarie, el obișnuiește să apară în visele băieților și să îi învețe tainele iubirii.
Legenda spune că Dragobete n-a murit, ci a fost transformat de către Maica Domnului în planta “Năvalnic”, care apare primăvara devreme în poieni. De aceea Dragobete mai este numit și Năvalnicul, fiind perceput ca un fecior frumos și extrem de iubareț, care le făcea pe tinerele fete să-și piardă mințile.
Dragobete este, a de asemenea și zeu al bunei dispozitii. Astfel, de ziua lui se organizează petreceri unde, de obicei, tinerii își întâlnesc perechea. Fetele și băieții se întâlnesc să sărbătorească Dragobetele și se îndragostesc unul de altul. Daca vremea era favorabilă, ei se adună în cete și merg la pădure hăulind și chiuind, pentru a culege primele flori ale primăverii: ghiocelul și brândușa.
Din zăpada netopită, fetele își fac rezerve de apă cu care se spală la anumite sărbatori din timpul anului.
Obiceiurile străvechi mai spun și că pe 24 februarie oamenii își aranjau casele pentru a face o primire frumoasă “zeului iubirii” care venea alături de zâne încărcate de daruri de iubire. De asemenea, toți cei din gospodărie căutau să nu-l întâmpine pe Dragobete fără o persoană alături fiindcă, în caz contrat, ei erau sortiți să mai aștepte încă un an până când aveau să își găsească perechea.
Sărbatoarea de Dragobete vestește venirea cu repeziciune a primăverii, iar „ziua ieșirii ursului din barlog” face parte din categoria unei alte simbolistici a acestei sărbarori. Odata cu 24 februarie întreaga natură răsună a veselie, păsarile își iau zborul, copacii încep să înverzească, ziua se mărește. Putem răsufla ușurati că iarna a trecut și primăvara, anotimpul renasterii si al iubirii, bate la ușa.

Lasă un comentariu