Timp de aproape un deceniu, un caine si-a asteptat cuminte stapanul sa coboare din tren si sa se intoarca acasa, asa cum fusese obisnuit. Dar stapanul sau trecuse la cele vesnice de noua ani si jumatate… Hachiko, din rasa Akita, este incununarea tuturor motivelor pentru care cainele este considerat „cel mai bun prieten al omului”.
Profesorul Eizaburo Ueno locuia in cartierul Shibuya, din Tokyo. La inceputul anilor ’20, acesta preda la Universitatea Imperiala din oras.
Ueno avea acelasi program in fiecare zi: dimineata, se plimba pana la gara din Shibuya, alaturi de cainele sau, Hachiko. De aici, profesorul lua trenul pana la locul de munca.
Dupa ce termina cursurile, lua trenul inapoi si se intorcea la gara, exact la ora 15.00. Hachiko il astepta cuminte, pentru a-l insoti pe drumul spre casa.
Stapanul si cainele si-au pastrat cu religiozitate aceste obiceiuri, pana intr-o zi trista din 1925. Atunci, profesorul Ueno a suferit un accident cerebral in timp ce preda si a murit.
Hachiko a venit la gara ca de obicei, la ora 15 fix. Dar stapanul sau iubit nu a mai coborat din tren… Hachiko s-a intors a doua zi, la aceeasi ora, stiind ca-l va gasi pe Ueno acolo.
Dar nici de data aceasta profesorul nu a venit. Insa cainele lui loial nu si-a pierdut speranta.
Hachiko a venit si in ziua urmatoare in gara, la ora 15.00. Apoi si in ziua care a urmat, si tot asa. Curand, cainele singuratic a inceput sa atraga atentia calatorilor care faceau naveta.
Unii dintre ei se opreau ca sa-l mangaie si sa-l hraneasca. Chiar si angajatii garii aduceau mancare pentru cainele loial, iar uneori ii tineau chiar si companie pentru o bucata de timp.
Zilele au devenit saptamani, care apoi s-au transformat in luni, care au devenit ani… Iar Hachiko venea in fiecare zi sa-si astepte stapanul.
Pana la urma, unul dintre fostii studenti ai profesorului Ueno a aflat despre obiceiul cainelui. Acesta a luat trenul spre Shibuya, sa vada daca animalul profesorului sau astepta acolo. Ca de obicei, Hachiko era la locul sau.
Povestea l-a intrigat atat de mult pe fostul student, incat a publicat un articol de ziar care avea sa-l transforme pe cainele Akita intr-un simbol national.
In curand, oameni din toata tara veneau ca sa-l viziteze pe Hachiko. Cainele devenise un simbol al loialitatii si oamenii credeau ca le poarta noroc.
Credinciosul animal nu a lasat batranetea sau bolile sa-i intrerupa obiceiul. La un deceniu dupa moartea stapanului sau, cainele inca se intorcea in gara ca sa-l astepte.
Uneori, era insotit de oameni care calatorisera pe distante mari numai pentru a vedea cu propriii lor ochi acest caine nemaipomenit. Insa asteptarea indelungata a lui Hachiko a luat sfarsit in 1935.
Hachiko a murit din cauze naturale. A fost gasit pe o strada din Shibuya. Chiar daca nu-si vazuse stapanul de un deceniu, cainele se intorsese in gara in fiecare zi, fara sa renunte la speranta de a-si revedea stapanul.
Moartea lui Hachiko a fost stire nationala in Japonia. Cainele a fost incinerat, iar cenusa lui a fost pusa langa mormantul profesorului Ueno.
Am putea spune ca stapanul si cainele credincios s-au reintalnit, in cele din urma. Blana lui Hachiko a fost pastrata si impaiata. Ea poate fi vazuta la Muzeul National de Stiinte din Japonia, in Ueno, Tokyo.
Cainele a fost atat de iubit in Japonia, incat s-au strans donatii pentru a i se ridica o statuie din bronz. Statuia a fost ridicata exact pe locul in care cainele credincios asteptase timp de un deceniu.
In curand, natiunea japoneza avea sa treaca prin razboi. Cand statuile din intreaga tara au fost topite pentru a fabrica munitie, nici statuia lui Hachiko nu a fost crutata.
Totusi, povestea cainelui loial era atat de iubita de oameni, incat o noua statuie a fost ridicata in gara Shibuya, in 1948. Statuia este acolo si in ziua de azi si este un punct de intalnire foarte popular printre locuitorii orasului.