Undeva, intr-un sat sărac din îndepărtata Japonie, traiau mai multi oameni in vârsta, iar viata lor se impărtea intre munca la câmp si discutiile pe care le purtau cand vremea era prea rece pentru a munci.
Astfel ca, zece batrani singuri din sat s-au decis sa sarbatoreasca impreuna seara Anului Nou, cu o cana de vin cald in mână, ca saă se bucure de povesti si de vorbe de duh. Dar cum niciunul dintre ei nu avea suficient vin pentru a le da tuturor de baut, ei au vorbit si au fost toti de acord sa aduca fiecare cate un ulcior de vin, iar apoi sa puna vinul laolalta intr-un vas mare, ca sa-l incalzeasca si sa-l bea toata seara, impreuna.
Zis si facut. S-au despartit si, mergand fiecare spre casa lui pentru a aduce vinul, fiecare bătrân s-a gandit: “Vinul meu este mult prea bun ca sa-l amestec cu vinul lor! Nimeni nu va sti daca eu nu voi turna in castronul comun vinul meu atat de bun. Nu se va observa nimic si oricum vinul celorlalti va fi destul de bun. Va fi bine asa. Voi duce in schimb o cană de apă.“
Si s-au reîntălnit bătranii in ajunul Anului Nou. Fiecare a adus cu el cate un ulcior, au turnat continutul ulcioarelor cu mare ceremonie intr-un vas mare, pus pe foc, pentru a-l incalzi. S-au pregatit pentru povești si s-au strâns in jurul vasului, privindu-se pe furis. Cand continutul vasului s-a incalzit, s-au asezat pentru a-si depana povestile, fiecare cu cate o cana cu apa fierbinte in mana.
MORALA acestei povesti:
Ofera primul de la tine, inainte de a astepta sa primesti ceva de la ceilalti.
Nu uita ca, de cele mai multe ori, viata iti ofera maximul din ceea ce deja ai oferit.