Dragul meu,
Într-o zi, pe când nimic nu era și tu nici nu te gândeai că ai fi putut exista, Eu l-am creat pe om. Și-Mi era atât de drag!
Și l-am făcut după chipul și asemănarea Mea și i-am spus doar atât: „Te rog, nu Mă uita! Nu-ți cer nimic mai mult, doar nu Mă uita!”
Și ca să-i fie mai ușor, l-am înconjurat de semnele prezenței Mele: un cer albastru și-o mare adâncă, păduri foșnind de viață, pomi plini de roade și-un soare imens și alți zeci de aștri ce-i strigă întru-na: „Te rog, nu uita de Dumnezeu!”
Și am făcut zeci de câmpii colorate și-o floare pe care am vrut chiar să o cheme „nu-mă-uita!” – astfel omul Meu drag să nu Mă uite.
Și-am pus lângă el o altă făptură, la fel de frumoasă, cu chip ca al Meu și i-am dat zâmbet și suflet, priviri gingașe și vorbe de duh, ca să-i sporească despre Mine și să-i spună doar atât: „Doamne, eu nu te uit!”
Dar… tot m-a uitat. Și atunci i-am dat legi și regi, și profeți și semne de bine, de greu, bucurii și-ncercări; și i-am trimis suferința, sperând să alerge la Mine cu brațele îndreptate spre Cer; și-am pus și oameni de seamă să-i strige într-una în Numele Meu: „Omule, nu uita de Dumnezeu!”
Dar tot M-a uitat…
Și-am zis: „Nu vreau să-l pierd pe cel ce-mi este atât de drag. Am să-i dau totul. Am să mă dau pe Mine.” Și m-am dus pe pământ, am trăit pentru el, am murit și-am înviat și cu totul m-am așezat într-o bucățică de Pâine și un strop de Vin. Și din acestea tot strig: „Nu mă uita, primește-Mă în inima ta!”
Și mă tot uit cum mă așază în potire frumoase și-n chivote aurite, dar nu mă poartă în inimi și în minte.
Și-atunci strig… și iar strig, și te rog:
„Omule, nu Mă uita, primește-Mă în inima ta!”
Ce-aș mai fi putut să fac ca tu să nu mă uiți și să mă vizitezi mai des, sau în casa ta să mă inviți ca prieten drag ce-mi ești? Am făcut totul… și totuși tu mă uiți.
Ți-am scris ca să-ți spun că duminică m-au încuiat în biserică și tot aștept să vină cineva să-mi spună să merg cu el, să nu mai fiu Singur în Altar. Te rog, amintește-ți de Mine și primește-Mă să stau cu tine. Iar dacă devin prea incomod și iarăși Mă vei alunga, am să gasesc pe altcineva.
Cu drag, Dumnezeu – Prietenul care te-a creat și care te-a rascumpărat.
P.S: Te rog să spui și altora, că doar atât doresc: să nu fiu uitat în taina sfântă a Altarului, unde-i aștept pe prietenii mei pentru Sfânta Împărtășanie. Mulțumesc! Te iubesc!
Pr. protosinghel Hrisostom Filipescu
Viewed using Just Read
Report an error