Magnolia a fost asociata de-a lungul timpului cu frumusetea si perseverenta dar si cu demnitatea, spiritul nobil si dragostea pentru natura.
Magnoliile sunt cele mai vechi plante de pe pamant care au supravietuit pana in zilele noastre din perioada in care Terra era stapanita de dinozauri. Fosile ale acestor flori au fost descoperite in roci vechi de peste 100 milioane de ani in Europa, America de Nord si Asia.
Valoarea simbolică a acestei flori parfumate înseamnă respect, demnitate şi nobleţe, iar în partea orientală a lumii sugerează delicateţea şi frumuseţea feminină.
Legendă japoneză
În Japonia, cu mult timp în urmă, într-o regiune trăia un bărbat pe nume Hikari (lumină), o fiinţă ce iubea florile şi în special magnoliile. De la tatăl său a învăţat cum să îngrijească plantele pentru ca acestea să dăruiască multe flori. În grădina sa, magnoliile s-au remarcat prin frumuseţea lor specială datorită faptului că Hikari le preţuia ca pe nişte vechi prieteni.
Magnoliile însufleţite radiau fulgere strălucitoare de lumină peste tot, devenind cele mai frumoase plante din Japonia. Hikari a trăit o viaţă fericită în compania florilor sale cu care vorbea ore în şir, dar, în schimb, şi-a neglijat viaţa personală, neavând familie, iar anii au trecut. Într-o zi, pentru prima dată în 80 de ani, nu a mai venit dimineaţa să-şi salute prietenii dragi, lucru ce a atras atenţia magnoliilor. „Ceva s-a întâmplat cu vechiul nostru prieten”.
Florile au avut un motiv întemeiat ca, la căderea nopţii, să se transforme în tinere frumoase şi să intre în vechea casă. L-au găsit pe Hikari zăcând bolnav, abia respirând. Fetele i-au spus că ele sunt magnoliile pe care el le-a îngrijit cu devotament şi dragoste de atât de mult timp. La aceste cuvinte bătrânul s-a mai înzdrăvenit puţin şi încă nu-i venea să creadă că frumoasele fete erau magnoliile lui, care acum îl îmbărbătau, spunându-i: „Ai fost o persoană grozavă pentru noi, care ne-a adus pe lume, ne-a îngrijit şi răsfăţat mult timp, neglijând propria viaţă pentru a fi cu noi. Nu te abandonăm! Când vei părăsi această lume, vom merge împreună cu tine”. Hikari, auzind aceste cuvinte, s-a simţit foarte mulţumit şi fericit, apoi s-a culcat din nou, iar cel mai frumos zâmbet pe care o fiinţă umană îl poate avea i-a apărut pe faţă. A avut un vis minunat, din care nu s-a mai trezit. A doua zi, vizitatorii grădinii au observat că magnoliile s-au uscat. Magnoliile japoneze şi-au îndeplinit promisiunea şi l-au însoţit pe prietenul lor, regăsindu-se în „Ţara fără de rău”, în Paradis.