Imaginati-va un scaun cu patru picioare. Se afla intr-un echilibru perfect, poate sustine aproape orice greutate si poate fi folosit in loc de scara cand vrem sa ajungem intr-un loc inalt si greu accesibil, ca masuta pentru cafea atunci cand nu avem una, masa pentru laptop, cuier atunci cand suntem prea lenesi sa punem haina la locul ei…
Are atat de multe intrebuintari si suntem atat de obisnuiti cu scaunul incat nu ii mai acordam importanta necesara, este doar un obiect. Nu-i asa?
Daca unul dintre aceste picioare este mai scurt, se rupe sau lipseste din varii motive echilibrul scaunului nu mai este acelasi.
Scaunul se clatina, nu mai poate sustine nici macar greutatea unei pisici, iar in cele mai multe cazuri nu mai este nici macar reparat, ci pur si simplu aruncat si inlocuit cu unul nou.
Dar ce ar fi daca am da cate un nume fiecarui picior al scaunului?
Sa zicem Atentie, Afectiune, Aprobare si Apreciere. Si ce ar fi daca acel scaun am fi chiar noi?
Atunci cand cand Atentie, Afectiune, Aprobare si Apreciere sunt ingrijite si pastrate in proportii echilibrate, si noi suntem in echilibru.
Putem avea astfel relatii familiale, profesionale si sociale sanatoase si de lunga durata, suntem fericiti si putem face fata cu succes oricarei incercari negative din viata noastra.
Cand una dintre aceste nevoi lipseste sau nu este satisfacuta la un nivel optim, noi, scaunul, ne dezechilibram, cadem, ne rupem…
Sunt momente in care nu putem numi exact care dintre picioare lipseste sau este mai scurt dar simtim ca ceva nu este in ordine, ca ne este mult mai greu sa facem fata problemelor sau sa gasim solutii pentru rezolvarea acestora.
In aceste situatii este necesara reparatia si nu aruncarea. Suntem oameni, avem nevoi, dorinte, visuri, sentimente, planuri de viitor…
Avem familie, prieteni, o slujba… Lipsa unui picior duce la un dezechilibru care ne afecteaza relatiile cu cei dragi.
In astfel de momente de cumpana din viata noastra este recomandat sa apelam la ajutorul familiei, al prietenilor, duhovnicului sau al consilierului psihologic.
Rusinea de „ce o sa zica X sau Y” nu face altceva decat sa adanceasca si mai mult dezechilibrul creat, ne obliga sa depunem si mai mult efort in intentia de a sta drept, sa ne oboseasca si, intr-un final, sa ne darame la pamant fara niciun semn de avertizare.