În urmă cu mii de ani, trăia o fată numită Lili cu ochi mov-albăstrui nimeni nu mai văzuse până acum. Ea cunoscuse un băiat cu care se iubea incredibil de mult; deși erau destul de tineri, cei doi voiau să se căsătorească.
Din păcate, băiatul suferea de o boală incurabilă și zilele lui erau numărate. Din acest motiv cei doi încercau ca fiecare zi pe acest pământ să fie petrecută cu iubire, râsete și veselie. Într-o zi, din păcate, s-a întâmplat inevitabilul și fata a rămas singură. Plină de durere, frumoasa fată se ducea în fiecare zi la mormântul lui pentru a îi povesti cum a fost ziua ei. Ea vărsa lacrimi amare, de dor și singurătate. Și-a promis că niciodată nu va mai iubi atât de mult.
S-a dus o zi, s-a dus două, s-a dus trei… s-a dus zi de zi până când, într-o zi obișnuită, nu s-a mai putut ridica de pe mormântul lui. Inima ei era sfâșiată. Potrivit legendei, în acel loc a crescut un arbust cu flori mov-albastre care aveau un miros divin. „Dacă în Rai miroase a dragoste, atunci și floarea dragostei noastre trebuie să aibă un parfum divin.” – îi spunea fata tânărului când erau împreună.
Localnicii satului au fost uimiți de această poveste incredibilă de iubire, motiv pentru care au numit floarea Liliac – culoarea sutelor de flori le aminteau de ochii magici ai fetei.
Floarea de liliac are multe sensuri, însă cele mai multe sunt legate de exprimarea dragostei sau a afecțiunii. În vremurile victoriene, dăruirea florilor de liliac însemna că bărbatul încearcă să cucerească o femeie. Florile de liliac pot exprima, de asemenea, încrederea pe care o are o persoană în cealaltă persoană. O crenguță de liliac, în special liliacul alb, simbolizează nevinovăția.
Liliacul alb simbolizează schimbarea, puritatea, încrederea. Liliacul violet simbolizează spiritualitatea și sinceritatea, cel albastru – fericirea și liniștea sufletească, iar cel roz – iubirea adevărată și relațiile bazate pe încredere.