„Îl pierzi când închizi ochii, in fiecare noapte și când îi deschizi în fiecare dimineață.
Îl pierzi de-a lungul întregii zile. O cana de cafea nefolosita. Un scaun gol. O pereche de ghete care nu mai sunt acolo. Pierzi acel suflet când soarele apune și întunericul se apropie.
Îl pierzi atunci când te întreb De ce? și privești cerul plin de stele.
Îl pierzi în zilele importante :aniversari, zile de naștere, nunti și botezuri. Îl pierzi și în zilele obișnuite.
Îl pierzi în cotidian Acte, treburi casnice, rutina considerată normală.
Îl pierzi în lucruri familiale 😮 melodie care îi plăcea, un parfum cu care se dădea, un fel de mâncare pe care îl prefera. Pierzi acel suflet în conversații care nu vor mai avea loc și-n toate cuvintele rămase nespuse.
Îl pierzi în toate locurile în care a mers și-n care își dorea sa meargă.
Îl pierzi în cea ce ar fi putut fi și-n toate visele pe care le – ați avut împreună.
Îl pierzi când aduni cioburile vieții tale distruse și încerci sa trăiești o viata normala.
Îl pierzi cu fiecare anotimp cu fiecare zăpadă care se așterne cu fiecare floare care înflorește cu fiecare fir de iarbă care crește cu fiecare frunze care cad toamna.
Îl pierzi atunci când realizezi că aceasta e noua ta realitate și că nu se mai întoarce niciodată indiferent decât de dor îți este de el indiferent decât nevoie ai de el indiferent de cât de tare te rogi el nu mai e și tu trebuie să mergi mai departe singură
Îl pierzi iar și iar zi după zi lună de lună an de an timpul trece și duce din ce în ce mai departe
Îl pierzi când îți apar fire albe în păr și trupul se încovoaie de anii care trec amintirile se șterg detaliile estompează chipul lui zâmbește înapoi dintr o fotografie vagă E cineva pe care l ai cunoscut și l ai iubit cândva cu mult timp în urmă nu pierzi un suflet drag doar o singură dată…”
Monica Bobbit
