Bicicleta lui Dumnezeu. O pildă frumoasă care ne învață să avem încredere în Dumnezeu

Într-o seară, un discipol se apropie de Maestrul său şi-l întrebă:
-Cum pot să fiu sigur că ceea ce fac eu în viaţă este pe placul lui Dumnezeu?
Maestrul, surâzând îi spune:
-Cred că e momentul să-ți povestesc despre Bicicleta lui Dumnezeu.
Într-o noapte, adormind, am visat ceva straniu și neașteptat: se făcea că eram pe o bicicletă cu două locuri, un tandem, şi l-am văzut pe Dumnezeu în spatele meu pedalând.
M-am mirat puțin, dar am continuat să-mi văd de treaba mea și să pedalez. După un timp, Dumnezeu mi-a sugerat să schimbăm locurile. Am fost de acord, şi din acel moment, viaţa mea s-a schimbat complet. Pot spune cu mâna pe inimă că nimic nu a mai fost la fel.
Plin de uimire, discipolul a întrebat:
-Dar ce s-a întâmplat când ați inversat locurile?
-Îndată ce am privit lumea de pe Bicicleta lui Dumnezeu, viața mea n-a mai fost aceeaşi. Dumnezeu dădea vieţii mele fericire şi emoţii.
-Cum așa?- a întrebat discipolul?
Maestrul i-a răspuns:
-Când conduceam eu, cunoşteam pe de rost strada, curbele, suişurile, coborâşurile. Era aceeaşi stradă monotonă, era întotdeauna drumul cel mai scurt între două puncte și ATÂT! Dar când a început să conducă El…wooow! Când mă vedea că mă sperii, Dumnezeu îmi zicea: Pedalează! Pedalează! Și eu pedalam. Când deveneam prea îngrijorat, îl întrebam:
-Doamne, unde mă duci?
Dar El nu-mi răspundea nimic, doar surâdea. Deodată, nu ştiu cum, am început să mă încred în El! Am uitat repede de viaţa mea monotonă şi am intrat în aventură! De câte ori ziceam: ”Doamne, mi-e teamă!” , El se uita înapoi, îmi lua mâna în mâna Lui şi dintr-o dată, mă linişteam. M-a dus printre oameni de care aveam nevoie, oameni care m-au acceptat, m-au iubit, m-au vindecat şi care s-au bucurat de mine și împreună cu mine. Ei ne-au dat daruri pentru drum, pentru călătoria noastră.
Am început să mă bucur de priveliștea care se iveşte la orizont, de vântul care îmi bate în faţă şi de tovarăşul meu de drum. Şi când nu mai sunt sigur că pot merge înainte, El îmi surâde şi-mi zice:
Nu te îngrijora! Eu conduc, tu pedalează!

 

Lasă un comentariu