Sunt fecior de românaș și-am primit botezul sfânt,
Într-un sat ca de poveste unde-i raiul pe pământ!
Unde vântu-ngână doina…acolo îmi e căsuța,
Acolo mă poartă dorul…în sătuc și la măicuța!
Am plecat pribeag departe că ni-i traiul tare greu
Dar nu mi-am uitat părinții, nici pe Bunul Dumnezeu.
N-am uitat bisericuța unde prunc m-au botezat,
Pâinea coaptă-n vatra noastră…spicul grâului bogat!
Graiul noastru-n care Domnul picurat-a mir ceresc,
Graiu-n care și strămoșii, din cer încă ne vorbesc
N-am să-l las uitat în urmă, din el psalmi și cânt voi face
Căci în dorul meu îl port până când mă voi întoarce !
Mamă, să-ți aștepți feciorul! Eu aici nu-mi găsesc loc,
Pe la streașină și-n tindă leagă fir de busuioc!
Și aprinde-mi în odaie, la icoană, căndeluța
Să te bucuri și tu,mamă, și în ceruri și Măicuța!
Să se bucure Măicuța că ea m-a vegheat mereu,
Am trimis prin ea spre tine, dragostea și dorul meu.
N-am simțit atât de-amar gustul greu al pribegiei
C-am privit către Golgota…la Iisus, Fiul Mariei!
Spune-i tatei să m-aștepte cu ulciorul plin de vin,
Să-i sărut mâna muncită și o cupă să ciocnim!
Să pornim apoi prin sat, la ogor și la câmpie,
Să ascult foșnind pădurea, să văd rodul copt în vie!
Să merg iar la Liturghie, să m-așez lângă altar
Îmbrăcat de sărbătoare cu prescura în ștergar,
Să mă rog lângă icoane, unde arde căndeluța,
Să rămân în vatra Sfântă, unde m-a născut măicuța!
[Eliana Popa]