Rugăciunile sunt o parte esențială a multor tradiții religioase și spirituale din întreaga lume. Este mijlocul prin care credincioșii comunică cu Dumnezeu sau cu o forță superioară. Prin rugăciune, oamenii își exprimă gândurile, sentimentele și dorințele, fie că este vorba despre laudă, mulțumire, cerere de ajutor sau călăuzire
”Împărate Ceresc, Preabunule Mângâietorule, Duhule al adevărului, Cel ce din Tatăl mai înainte de veci purcezi și întru Fiul pururea Te odihnești; nepărtinitorule Izvor al darurilor celor dumnezeiești, pe care le împărți precum voiești; prin care și noi nemernicii ne-am sfințit și ne-am uns în ziua botezului nostru. Caută spre rugăciunea robilor Tăi, vino la noi și Te sălășluiește întru noi și curateste sufletele noastre, că să putem a ne face locaș Preasfintei Treimi.
Așa, o Preabunule, nu Te scârbi de necurăția noastră, nici de rănile păcatelor; ci le tămăduiește pe ele cu ungerea Ta cea atotvindecătoare. Luminează mintea noastră, că să cunoaștem deșertăciunea lumii și a celor ce sunt în lume; înviază știință noastră, că neîncetat să vestească nouă ceea ce se cuvine, a face și ce se cuvine a lepăda; îndepărtează și înnoiește inima noastră, că să nu izvorască mai mult ziua și noaptea gânduri rele și pofte necuvioase. Îmblânzește trupul și stinge cu insuflarea Ta cea dătătoare de rouă văpaia patimilor, prin care se întunecă în noi Chipul cel preascump al lui Dumnezeu.
Iar duhul lenevirii, al mâhnirii, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert gonește-l de la noi. Și ne da nouă duhul dragostei și al răbdării, duhul blândeții și al dreptății, că îndreptând inimile cele slăbite și genunchii, fără de lenevire să călătorim pe calea sfintelor porunci. Și așa, ferindu-ne de tot păcatul și împlinind toată dreptatea, să ne învrednicim a primi sfârșit creștinesc și nerușinat și a intră în Ierusalimul cel Ceresc, iar acolo a ne închină Ție, împreună cu Tatăl și cu Fiul, cântând în vecii vecilor: Treime Sfânta, slavă Ție!”.