Pe unde-mi ești frumoasă tinerețe?!
N-am observat când te-ai desprins de mine
Am simțit doar o umbră de tristețe
Ce m-a cuprins, gândindu-mă la tine..
Și pasul mi-i mai leneș de o vreme..
Mi-a ostenit și trupul..și gândirea…
Pe chipu-mi amintirea riduri cerne
Iar timpul mi-a încețoșat subtil privirea..
Dar nu mă tem..doar că mi-s tare tristă!
Încep să simt mirosul de pământ…
Of, tinerețe..iz-ul tău există
În amintirea mea..și-n al meu gând!