Acele relații care strălucesc suficient cât să te ardă și mai bine.
Ai crezut că ai găsit dragostea.
Ai crezut că ai găsit în sfârșit pe cineva care te înțelege, care te vede, care te atingă acolo unde nimeni altcineva nu îndrăznise să ajungă.
Dar ceea ce nu ai prevăzut a fost că, în spatele acestei tandrețe camuflate, se ascundea un joc de putere.
Nu ai fost iubită. Ai fost atrasă. Folosită.
Un hoț de suflete nu vrea să te iubească.
El vrea ceea ce dragostea te obligă să dai.
Lumina ta. Atenția ta. Energia ta. Puterea ta.
- Un hoț de suflete nu îți cere inima — ți-o ia în timp ce te face să crezi că ai ales tu.
- Un hoț de suflete nu vine cu brutalitate, ci cu blândețe — ca o adiere care te învăluie înainte să te rupă.
- Un hoț de suflete nu te iubește pentru cine ești, ci pentru cât de mult poți să-i dai.
- Un hoț de suflete îți învață toate rănile doar ca să le poată apăsa mai bine.
- Un hoț de suflete se hrănește cu lumină — cu a ta, până când nu mai rămâne nimic.
- Un hoț de suflete nu suportă puterea ta, așa că te face să te îndoiești de ea.
- Un hoț de suflete promite viitorul doar ca să-ți controleze prezentul.
- Un hoț de suflete nu pleacă imediat — rămâne suficient cât să te confuzeze, să te frângă, să te golească.
- Un hoț de suflete nu-ți dă răspunsuri, ci întrebări care te macină noaptea.
- Un hoț de suflete nu vrea o relație — vrea putere, control, admirație.
- Un hoț de suflete nu construiește cu tine, ci te folosește ca să se repare pe sine.
- Un hoț de suflete nu pleacă pentru că s-a săturat — pleacă pentru că nu mai ai ce să-i oferi.