Un articol despre legătura care nu se rupe
Nu e despre obicei. Nu e despre rutină. E despre acel fir invizibil care leagă două inimi, indiferent de distanță, vârstă sau timp. Vorbesc cu mama în fiecare zi pentru că, în felul acesta, îmi reamintesc cine sunt.
📞 Tu ai sunat-o azi pe mama ta? Poate că e ocupată. Poate că nu are nimic nou să-mi spună. Poate că nici eu nu am. Dar când aud vocea ei, se întâmplă ceva simplu și profund: mă liniștesc.
Mama nu mai e tânăra care mă purta în brațe. Acum are riduri, uneori uită lucruri, alteori se repetă. Dar în fiecare cuvânt al ei e o grijă care nu s-a stins niciodată.
🌿 În fiecare zi, o fărâmă de acasă
Când vorbesc cu mama, nu e doar o conversație. E o întoarcere. La mirosul de ciorbă, la sfaturile care începeau cu „mami, eu zic să…”, la certurile care se terminau cu „hai, vino să te pup”.
E o formă de recunoștință. Pentru toate zilele în care m-a ascultat fără să mă judece. Pentru toate nopțile în care a stat trează, doar ca să-mi audă respirația.
💬 Uneori vorbim despre nimic. Și e totul.
Despre ce a gătit. Despre vecina care a plecat la băi. Despre vreme. Dar în spatele fiecărui cuvânt e un „te iubesc” nerostit.
Și da, poate că vine o zi în care nu voi mai putea să o sun. Dar până atunci, fiecare apel e o promisiune: că nu uit, că sunt aici, că legătura noastră e mai puternică decât orice.
📌 Dacă ai mama în viață, sun-o. Nu pentru că trebuie. Ci pentru că poți.
Pentru că vocea ei e o rugăciune. Pentru că, în lumea asta grăbită, ea e singura care te întreabă dacă ai mâncat, nu din politețe, ci din iubire.
