Prieteni dragi, în taină, rând pe rând,
S-au ridicat spre înălțimi, cu norii,
Prea mulți, prea buni și, Doamne, prea curând…
Ne pleacă înspre Ceruri visătorii,
Lăsând în urmă cugetul flămând
După atâția pași printre memorii.
Ne vor lipsi, iar acest vers plăpând
Al gloriei își plânge autorii,
Prea mulți, prea buni și, Doamne, prea curând
Îngemănați cu dorul și cu zorii.
Rămân în urmă doar frânturi de gând,
Zadarnic se ivesc colindătorii,
Prieteni dragi, în taină, rând pe rând,
S-au ridicat spre înălțimi, cu norii,
Prea mulți, prea buni și, Doamne, prea curând…
…………………………………………..
Celor ce nu mai sunt, le dedicăm amintirile noastre și sperăm că și-au găsit pacea.
Celor ce nu mai sunt, le purtăm dragostea în inimile noastre pentru eternitate.
Celor ce nu mai sunt, le aducem un omagiu prin viețile pe care le trăim în amintirea lor.
Celor ce nu mai sunt, le mulțumim pentru lecțiile și momentele frumoase pe care ni le-au oferit.
Celor ce nu mai sunt, le păstrăm fotografiile și scrisorile, ca să nu uităm niciodată.
Celor ce nu mai sunt, le aprindem lumânări și le spunem rugăciuni de pace.
Celor ce nu mai sunt, le dorim odihnă veșnică și liniște sufletească.
Celor ce nu mai sunt, le simțim lipsa zilnic, dar ne bucurăm de amintirile împărtășite.
Celor ce nu mai sunt, le continuăm visele și idealurile, trăindu-le în numele lor.
Celor ce nu mai sunt, le dedicăm gândurile și speranțele noastre pentru un viitor mai bun.