Să avem grijă de părintii noștri…după aceea poate fi prea târziu.
Pentru fiecare telefon pe care îl amânăm, pentru fiecare „te iubesc” nerostit și pentru toate momentele pe care le credem nesfârșite, dar care de fapt se scurg cu fiecare clipă – merită să ne oprim un moment. Să le spunem că îi iubim, că le mulțumim. Pentru tot ce sunt și pentru că ne-au oferit, necondiționat, mai mult decât vor primi vreodată înapoi.
Pentru că într-o zi nu vor mai fi acolo…
Ne e greu să ne gândim la asta, și de multe ori evităm să o facem. Dar poate tocmai de aceea ar trebui să îi prețuim mai mult acum, cât încă îi putem suna și îi putem îmbrățișa. E ușor să luăm totul de-a gata, să credem că ei vor fi mereu acolo, să fim ocupați sau grăbiți și să amânăm gesturile simple care le-ar aduce bucurie. Să-i facem să simtă, atât cât sunt aici, că înseamnă pentru noi mai mult decât ar putea ști vreodată. Pentru că va veni o zi când, în tăcerea lor, vom auzi doar amintiri.
Și degeaba le vom cauta prezenta atunci când nu vor mai fi…
Ne vom da seama că nimic nu poate umple golul lăsat în urma lor. În acele momente de liniște, în care ne va lipsi râsul lor, sfaturile și îmbrățișările calde, ne vom aminti de tot ce au Vor fi amintiri care ne vor urmări, dar care nu ne vor mai aduce confortul dorit. Așadar, ar trebui să le spunem acum cât de mult îi iubim, să le arătăm aprecierea noastră și să le creăm momente de neuitat. Viața este efemeră, iar părinții noștri merită să știe cât de mult îi prețuim, cât mai sunt cu noi.
În final, să nu așteptăm să ne întrebăm ce am fi putut face diferit. Să le fim alături acum, să le sărbătorim prezența și să transformăm fiecare zi în ocazie de iubire. Pentru că, într-o zi, va fi prea târziu.