„Tu ești cel ce cu îndrăzneală păzești turma lui Hristos de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți. Și pe cei ce scapă sub adăpostirea ta îi aperi de năvălirea lor, Alexandre preafericite. Și pe noi, care suntem înviforați de gânduri și de lucruri necuvioase, izbăvește-ne! Nu ne pricepem de unde să începem a-ți aduce laudă ție, părinte. Că, aducându-ne aminte de smerenia și de faptele tale cele minunate, ne spăimântăm!
Izbăvește-ne, părinte, cu rugăciunile tale! Ca și pe turma ta, de erezia lui Arie. Auzi-ne, preacuvioase, precum ascultând pe împăratul, ai rușinat pe filosoful cel mincinos. Dă-ne mâna de ajutor, Sfinte Alexandre, precum ai dat și părinților la sobor împotriva lui Arie. Tu ești păstorul cel bun, Alexandre ierarhe, care turma ta ai povățuit-o către pășune duhovnicească. Și din izvorul raiului ai adăpat-o pe dânsa.
Izbăvește-ne, părinte, cu rugăciunile tale!
O, Ierarhe Alexandre, toiagul cel tare al bătrâneților, întreaga înțelepciune a povățuirii tinerilor, povățuitorul pruncilor, laudă a tot poporul și cununa Bisericii, pe tine te lăudăm! Căci minunată s-a arătat viața ta pe pământ. Din vremea tinereților tale ai iubit pe Domnul mai mult decât orice pe lume. De împresurările diavolești ai izbăvit pe oameni, părinte, cu rugăciunile tale și cu râurile sudorilor tale ai stins mulțimea zeilor păgâni.
Dăruieşte-ne vindecări neputințelor noastre, sfinte ierarhe! Arată-ne minune dumnezeiască, fericite, nouă, celor ce alergăm la tine cu căldură. Izbăveşte-ne de tot necazul și năvălirea.
O, păstorule prea bun, cu umilință dintru adâncul inimii ne rugăm: auzi-ne pe noi care, aducând această puțină rugăciune din învăpăierea sufletelor noastre, cădem către tine; fii mijlocitor către Preamilostivul Dumnezeu ca să stingă cugetele viclene ale vrăjmașilor noștri și să ne izbăvească de toată nevoia și necazul care tulbură odihna și liniștea vieții noastre. Amin.
