De Crăciun, nu toate drumurile se fac cu pașii.
Unele se fac cu dorul, cu amintirea, cu gândul trimis în tăcere.
Mergi cu sufletul acolo unde ți-e drag.
La cei pe care nu îi poți îmbrățișa.
La copilul care ai fost.
La liniștea pe care ai pierdut-o și o cauți din nou.
Crăciunul nu este despre locuri, ci despre prezență.
Despre lumina care se aprinde în tine atunci când ierți, când mulțumești, când iubești fără să ceri nimic.
Fie ca sufletul tău să ajungă acolo unde pașii nu pot.
Și să se întoarcă mai ușor, mai blând, mai plin.
Acolo unde distanțele ne despart, iar timpul pare să ne țină departe, sufletele noastre se întâlnesc prin rugăciune, dor și dragoste. Crăciunul ne amintește că adevărata apropiere nu e în pași, ci în inimile care bat la unison.
Crăciun cu lumină în inimă.