Fericirea nu este determinată de cât de mult avem sau de cât de bogati sau de puternici suntem. Este mai mult o chestiune de perspectivă și de modul în care ne raportăm la ceea ce avem.
Omul nefericit este mereu concentrat pe ceea ce îi lipsește în viață. Indiferent de ceea ce obține sau realizează, el nu este mulțumit și se concentrează în mod constant pe absențele sau pe lucrurile pe care nu le are. Acest mod de a gândi îl împiedică să se bucure de ceea ce are deja și poate afecta în mod negativ starea lui emoțională.
Pe de altă parte, omul fericit este capabil să se bucure de ceea ce are în viață. El se concentrează pe recunoștință și aprecierea pentru lucrurile și oamenii din jurul său. Acesta este capabil să găsească bucurie și satisfacție în experiențele și resursele pe care le are deja, ceea ce îi permite să se simtă împlinit și să trăiască în prezent.
În final, este important să ne amintim că fericirea nu se află în afara noastră, ci este o stare interioară pe care o putem cultiva prin atitudinea noastră față de viață și prin recunoștință pentru lucrurile pe care le avem deja. Prin schimbarea perspectivelor și prin practica recunoștinței, putem învăța să fim fericiți și să ne bucurăm de ceea ce avem în fiecare zi.