Demult, într-un ținut unde toamna venea cu pași grei și reci, trăia o bătrână înțeleaptă pe nume Anara. Era cunoscută pentru grădina ei fermecată, unde florile înfloreau chiar și când vântul sufla nemilos. Dar într-un an, toamna s-a abătut mai devreme, aducând cu ea o ceață groasă și o tristețe care părea să înghită culorile lumii.
Florile s-au plecat una câte una, iar grădina Anarei a devenit pustie. Cu inima grea, bătrâna a îngenuncheat și a rostit o rugăciune către stele: — Dacă mai există speranță, dă-mi o floare care să nu se teamă de frig, o floare care să păstreze lumina în întuneric.
În acea noapte, o stea a căzut din cer și s-a topit în pământul grădinii. Dimineața, în locul unde căzuse steaua, a răsărit o floare albă, cu sute de petale fine, ca razele soarelui strânse într-un cerc. Era crizantema.
Toamna a încercat să o doboare cu ploi și vânt, dar crizantema a rămas dreaptă, răspândind o lumină blândă care încălzea sufletul. Oamenii au venit din sate îndepărtate să o vadă, iar Anara le spunea: — Crizantema nu e doar o floare. E amintirea unei stele, e curajul de a înflori când totul pare pierdut.
De atunci, crizantema a devenit simbolul speranței, al iubirii care nu se stinge și al frumuseții care nu se teme de vreme.
Legenda crizantemei, cea mai frumoasă floare a toamnei
Supranumită ”floarea Orientului” sau ”floarea vieții”, crizantema este una dintre cele mai prețioase flori, dar și una dintre cele mai grațioase plante chinezești, statut pe care îl împărtășește cu orhideea, bambusul și prunul chinezesc (”ume”). Potrivit unei vechi zicale din China, cei ce doresc să fie fericiți toată viața, trebuie să cultive crizanteme, aceste flori fiind asociate cu vârsta înaintată, dar și cu înțelepciunea. Primul cultivator de crizanteme menționat documentar a fost Tao Yanming (anul 400), iar după moartea sa, orașul său a primit numele de ”Juxian”, însemnând ”orașul crizantemelor”.
Crizantema are o conotație pozitivă în țări precum Japonia, Statele Unite sau Australia, unde simbolizează sărbătoarea mamelor. Este floarea luminii și a soarelui, în Japonia, iar pentru chinezi, reprezintă, în general, odihna, liniștea, dar și viața senină, cu excepția crizantemei albe, care semnifică jelirea sau necazul. În multe țări europene, însă, este considerată o floare funerară, fiind folosită la înmormântări. În Occident, se obișnuiește ca, de Ziua Tuturor Sfinților (1 noiembrie), să se ducă crizanteme rudelor trecute la Domnul, semnificând, astfel, regretul față de persoanele decedate.
În general, în Europa se evită oferirea acestor flori cu ocazia unor sărbători cu caracter romantic sau a unor evenimente fericite din viața noastră, dar în țări precum SUA, Japonia sau China, aceste flori sunt primite cu zâmbetul pe buze. La români, însă, crizantemele roșii, numite și ”dumitrițe”, sunt asociate liniștii, împăcării, iertării, dar și tristeții. Românii le consideră ”florile Sfântului Dumitru”, celebrat de Biserica Ortodoxă la 26 octombrie.
Cunoscută ca ”regină a florilor de toamnă”, crizantema este una dintre principalele specii floricole, cu o varietate foarte mare de forme și culori și cu posibilități largi de cultură.