“Odată un ucenic l-a întrebat pe stareț:
— Părinte, tu ai cunoscut înțelepciunea dumnezeiască, ești mereu într-o stare de liniște desăvârșită. Nimic nu te irită, nu te superi pe nimeni. Învață-mă și pe mine să fiu așa.
— Bine, te voi învăța. Adu-mi o pungă transparentă și un cartof.
Ucenicul a făcut întocmai.
— Când te vei supăra pe cineva, scrie numele aceluia pe cartof și pune-l în pungă.
— Și asta e tot? – întrebă ucenicul uimit.
— Nu, va trebui să porți punga asta oriunde vei merge. Și de fiecare dată când te vei supăra pe cineva, vei adăuga încă un cartof în pungă.
— Bine, așa voi face.
A trecut ceva timp. Punga ucenicului devenise destul de grea, iar primii cartofi din pungă începuse să se strice și să răspândească un miros neplăcut.
Atunci ucenicul a venit iarăși la stareț și a spus:
— Părinte, nu mai pot purta cu mine această putoare. Dă-mi o altă soluție.
— Dar crezi că în suflet porți altceva atunci când te superi pe cei din jur?”
Supărându-vă o dată, vă adăugați o piatră pe suflet fără să vă dați seama. Cu timpul aceste pietre devin tot mai multe.
Faptele se transformă în obicei, obiceiul devine parte a caracterului. Iar obiceiul de a avea așteptări și de a te supăra atunci când cineva nu se ridică la înălțimea așteptărilor este la fel de greu și urât-mirositor ca și punga de cartofi.
Supărarea există doar în mințile noastre. Învățați să vă stăpâniți gândurile, fără asta nu veți putea deveni fericiți.