„Femeia este complicată la ora actuală, adică noi i-am complicat viaţa; noi, adică bărbaţii şi societatea actuală. Femeia este, sub toate aspectele, streasat[. Nici nu ne explicăm cum mai face faţă la mersul societăţii, în sensul că, în afară de ce făcea, acum face mai mult. Adică face, cu mici excepţii, aproape tot ce făcea un bărbat. Şi făcând aşa, ce poţi să-i mai ceri?
Cum era înainte, dactilograful, dactilografe erau în mare parte femeile; bărbaţii nu prea, rar era vreun bărbat dactilograf. După atâta ţăcăneală a maşinii de scris, după ani de zile, ce fel de femeie mai era ea, mamă de copii, soţie şi aşa mai departe? Pentru că sub aspect psihic era terminată. Deci, iată o îndeletnicire pentru femeie care nu corespunde. Astăzi e dandana şi mai mare cu calculatoarele, care, chiar dacă nu mai fac zgomot, ucid retina, te lasă fără lacrimi, nu clipeşti, eşti concentrat – unde gama, delta şi celelalte. Nu mai vorbesc de femeile care lucrează la Drumuri şi Poduri, asta e şi mai grav. De aceea, Biserica recomandă o anumită ţinută femeii, pentru că, dacă tot ia ţinuta bărbatului, se transformă.
De aceea trebuie să fim foarte atenţi. Femeia nu e nici prelungirea cratiţei, nici fabrică de făcut copii. Femeii i s-a pus prea mult în cârcă. Mişcarea feministă este o invenţie făcută pentru ca femeia să aibă aceleaşi drepturi cu bărbatul, în toate (şi până aici ar fi bine), dar şi acces la aceleaşi preocupări.
Asta e marea problemă, că noi am renunţat la aproape toate principiile cu care ne prezentam, ca religie creştină. Nu mai vorbesc despre Ortodoxie, care este o religie foarte largă; noi spunem că este Biserica cea adevărată şi atât, nu comentăm mai mult… Nu spunem mai mult pentru că nu e de folos să spunem „tu nu eşti bine”; ci mai bine arătăm cine suntem noi.
De aceea, credem că trebuie să fim foarte atenţi cu principiile noastre, care sunt enunţate, dar cărora trebuie să ne supunem. Şi atunci, când spunem că femeia se mântuieşte prin naştere de fii, trebuie să ştim exact ce este naşterea, cum se face un copil, trebuie să ştim că un copil se face în 3, nu în 2, cum credem adesea că se face, între mama şi tata. Copilul se face în 3: mama, tata şi Dumnezeu. Dumnezeu sădeşte sufletul în momentul concepţiei. De aici ideea că omul e om din secunda conceperii, de aici constatăm că Dumnezeu nu totdeauna creează un suflet şi-l sădeşte – asta înseamnă că nu totdeauna femeia rămâne gravidă, şi aşa mai departe
Extras din „De la prietenie la iubire – Căsătoria, taina iubirii creștine”, Ed. Agaton, Făgăraș, 2011