Unul dintre cele mai grele adevăruri ale vieții este că totul este relativ. Aceasta include relațiile noastre, posesiunile noastre și chiar propriile noastre vieți. Nimic nu durează pentru totdeauna și, în cele din urmă, totul se va termina.
Acest adevăr poate fi greu de acceptat, deoarece adesea ne formăm atașamente puternice față de lucrurile și oamenii din viața noastră. Cu toate acestea, înțelegerea și acceptarea impermanenței ne poate ajuta să apreciem prețioșia fiecărui moment și să ne trăim viața la maximum.
Un alt adevăr dur al vieții este că suntem cu toții singuri. Chiar și atunci când suntem înconjurați de oameni, în cele din urmă experimentăm viața prin prisma noastră. Nu putem ști niciodată cu adevărat cum este să fii o altă persoană și niciodată nu putem împărtăși pe deplin propriile noastre experiențe cu alții.
Acest adevăr poate fi izolator și singuratic, dar poate fi și eliberator. Înseamnă că suntem liberi să ne creăm propriile vieți unice și să ne urmărim propriile obiective individuale.
În cele din urmă, cel mai greu adevăr al vieții este că vom muri cu toții. Acesta este un adevăr pe care îl știm cu toții, dar deseori este unul la care evităm să ne gândim. Cu toate acestea, confruntarea cu mortalitatea ne poate ajuta să ne trăim viețile cu mai mult scop și sens.
A ști că avem doar o perioadă limitată de timp pe acest pământ ne poate motiva să profităm la maximum de timpul nostru și să ne trăim viața la maximum. De asemenea, ne poate ajuta să apreciem relațiile pe care le avem cu ceilalți și să prețuim momentele pe care le petrecem împreună.