“Cand eram mic parintii ma lasau sa plang singur pana adormeam, si asta dura cu orele, dar asa am invatat sa fiu independent”, spune barbatul care isi petrece noptile pe retelele de socializare, neputand dormi.
“Am fost pedepsit aspru cand eram mic si sunt ok”, spune barbatul care de fiecare data cand face o greseala se face singur in toate felurile, pedepsindu-se.
“Cand eram copil m-au atins bine de tot si acum sufar de o “trauma” care se numeste “educatie””, spune femeia care nu intelege de ce toti partenerii pe care ii are ajung sa fie agresivi cu ea.
“Copil fiind, cand eram mofturos tata ma inchidea intr-o camera singura pentru a ma gandi la ce am facut, iar astazi apreciez asta!”, spune femeia care sufera de atacuri de panica si nu intelege de ce e claustrofobica.
“Cand, copil fiind, aveam crize de furie in public, parintii mei imi spuneau ca ma vor lasa singura sau ma vor da unui strain si uite, am ajuns foarte bine”, spune femeia care a cersit iubire in toate relatiile si a acceptat infidelitati repetate pentru a nu fi abandonata.
“Cand se uitau parintii mei la mine inghetam, si uite ce bine am ajuns!”, spune femeia care nu poate sa mentina contact vizual fara sa se simta intimidata.
“Parintii mei m-au obligat sa aleg o cariera in care sa fac bani si uite ce bine am ajuns!”, spune barbatul care asteapta cu infrigurare fiecare zi de vineri, disperat ca este nevoit sa faca zilnic ceea ce nu ii place.
“Cand eram mica trebuia sa stau la masa pana terminam toata mancarea din farfurie, cu forta chiar, nu cum fac parintii aia permisivi!”, spune femeia care nu intelege de ce intotdeauna a avut probleme cu mancatul compulsiv.
“Mama m-a invatat ce inseamna respectul cu papucul si bine mi-a facut”, spune femeia care fumeaza un pachet de tigari pe zi pentru a-si tine sub control anxietatea.
“Le multumesc parintilor mei pentru fiecare lovitura si pedeapsa, pentru ca altfel cine stie ce s-au fi ales de mine”, spune barbatul care nu a avut niciodata o relatie sanatoasa si al carui copil il minte tot timpul, de frica.
Lectia nu e sa ne judecam parintii, si ei sunt victime la randul lor, ci sa intelegem ca nu a fost bine, sa iertam si sa lasam o alta mostenire copiilor nostri.”
