Savatie Baștovoi este călugăr, poet, scriitor, blogger, artist plastic și meșteșugar, originar dintr-o familie ucraineană din Republica Moldova.
Iată zece lecții de viață pe care le desprinde din experiențele sale:
1. Să nu uiți că trebuie să mori
La cinci ani, am căzut din sania trasă de cal, iar tata nici nu a observat. Zăceam în zăpada albă, amestecat cu cerul de iarnă, simțind pentru prima dată singurătatea și ideea morții. Nu am plâns, nu am strigat. M-am ridicat și m-am întors încet spre casă, dându-i șansa tatei să mă ajungă din urmă. A fost prima mea întâlnire cu fragilitatea vieții.
2. Să nu uiți că trebuie să iubești
Cel mai greu lucru este să nu fii iubit, dar și mai cumplit este să nu iubești. Mi-a fost mereu ușor să iubesc oamenii. Poate de aceea am înțeles firesc Evanghelia. Când greșeam, mama îmi spunea: „Du-te de la mine, nu te mai iubesc”. Pentru mine, asta era exilul din Rai. Sfântul Isaac Sirul spunea că focul iadului este dragostea pierdută, contemplată veșnic.
3. Să nu prețuiești în bani ceea ce Dumnezeu ți-a dat în dar
Am învățat asta în adolescență, când mama m-a dus la Ermitaj. Am stat la o femeie abhază, Izolda, care mi-a cumpărat prima chitară. Era întreprinzătoare, făcea bani fripând frigărui în nopțile albe. Eu desenam oamenii care veneau să mănânce. Un bărbat, vesel și chel, a văzut portretul pe care i-l făcusem și a vrut să-l cumpere. Eu i l-am dat gratuit. Totuși, mi-a lăsat un dolar. L-am păstrat toată viața fără să-l cheltuiesc.
4. Să nu crezi răul
De câte ori am crezut un rău despre cineva, am pierdut. M-am murdărit pe mine însumi. Am vorbit de rău, iar timpul mi-a arătat că am greșit. Prefer să greșesc păstrând o părere bună despre un om rău, decât să cred ceva urât despre un om bun. Răul, spunea Fericitul Augustin, este doar absența binelui. A crede răul înseamnă a te cufunda în minciună.
5. Să nu te crezi pierdut
Fiind o fire predispusă la deznădejde, am cunoscut răul pe care îl aduce. Dar într-o zi mi-am spus: „Dumnezeu cunoștea căderile mele – trecute și viitoare – și totuși m-a creat”. El nu aduce pe lume oameni pentru pierzare. Dacă existăm, înseamnă că și-a pus în noi încrederea Sa. La disperare, omul se războiește cu propria ființă. De aceea, primul sfat al unui duhovnic adevărat este: „Să nu deznădăjduiești”.
6. Să nu te crezi sfânt
Sfântul Siluan spunea: „Nu primi două gânduri: că nu te vei mântui și că ești sfânt”. Nu te crede mai bun decât alții. Lucrarea ta poate fi mai bună, dar tu nu ești mai bun decât celălalt. Darurile lui Dumnezeu nu se iau înapoi, dar mândria le întunecă și le transformă în motive de cădere.
7. Să nu te pui chezaș
De fiecare dată când m-am băgat să garantez pentru cineva, am provocat necazuri. Am vrut să salvez pe toată lumea: dependenți, oameni bătuți, bețivi. Nu am reușit. Am pierdut bani, obiecte, timp și liniște. Am înțeles că poți ajuta doar atât cât te țin puterile – fără să implici alți oameni. Scriptura spune clar: „Să nu te pui chezaș”.
8. Să nu te răzbuni de două ori
Răzbunarea e omenească, dar nu e bună. În Scriptură scrie să nu pedepsești de două ori pentru aceeași greșeală. Dacă m-am răzbunat o dată, Dumnezeu poate m-a iertat. Dar când m-am răzbunat a doua oară, totul s-a întors împotriva mea. Am înțeles atunci că mă războiam, de fapt, cu mine însumi.
9. Să nu vrei să învingi cu orice preț
Cei care vor victoria cu orice preț, în final pierd totul. Prefer să par învins pentru a rămâne capabil să câștig la urmă. Un episcop mi-a lăudat cândva un politician: „Doar note de 10!”. I-am spus: „Nu am încredere în oamenii care nu știu să piardă. Te pot vinde pentru o victorie măruntă”.
10. Să nu râzi de rușinea nimănui
Când eram copil, băieții mai mari râdeau de cineva care făcuse un păcat rușinos. De fiecare dată când îl vedeam, îmi aminteam ce auzisem. Dar nu am vorbit niciodată despre asta. Nici acum, după ce acel om a murit, nu pot repeta păcatul lui. Nu vreau să-i tulbur rușinea.
