Cineva a spus urmatoarele lucruri despre iertare:
“Suntem invatati de mici ca este usor sa ierti dar ca e greu sa uiti. Si totusi, atatia dintre noi nu reusim sa-i iertam pe ceilalti. Sau de cate ori nu ne-am gandit: daca-l iert pe cel care m-a facut sa sufar, va crede ca ceea ce a facut e OK. Nu merita asta! De ce sa-l iert in fond si la urma urmei?
Ei bine, ar fi de dorit sa invatam sa iertam pentru propriul nostru bine. Ce trebuie sa intelegem e ca, in momentul in care ierti, nu accepti comportamentul celui pe care il ierti, ci, de fapt, ceea ce faci e sa iti faci bine tie insuti si sa il ierti pe celalalt pentru propriul lui bine, asa fel incat furia si amaraciunea sa nu-ti afecteze propria sanatate.
Daca nu ierti, vei ramane amărât, supărat, furios si toata aceasta durere iti va afecta propria sănătate si starea de bine. De aceea, de vreme ce ar trebui sa iti doresti propriul bine, vei ierta acea persoana, ca sa poti sa iti continui viata fara tot acest bagaj “amar”.
Intrebarea mea este: are vreun rost sa nu iertam? Un lucru este cert: cata vreme nu iert, nu voi fi iertat la randul meu de Dumnezeu.
Indemnul meu este sa iertati cat de mult puteti , din toata inima si cu toata puterea voastra. Numai atunci va veti simti liberi sa ii iubiti pe ceilalti si chiar sa va acceptati pe voi insiva.
Doamne, Dumnezeul nostru “ iarta-ne noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri”!