Respectul de sine nu este ceva ce nu se învață în școli. Este ceva ce, din păcate, învățăm singuri. Prin experiențe diferite, uneori frumoase, mai ales dureroase, înțelegem despre ce este vorba. Iar respectul de sine uneori se referă la a fi puțin egoist. Trebuie să fim egoiști în sensul că trebuie să înțelegem ce este sănătos pentru bunăstarea noastră.
Sunt momente când toți avem o zi proastă și uneori facem lucruri rele. Dar trebuie să înțelegem că există pur și simplu oameni răi, care nu au empatie, nici respect pentru ceilalți. Nu trebuie să le dăm șanse ca nesfârșit, nu este treaba ta să repari o persoană care în mod clar nu vrea să schimbe nimic.
La un moment dat, trebuie să înțelegi că nu toată lumea are loc în povestea ta.
Unii oameni au venit doar ca să te învețe ceva — nu ca să rămână.
Ai iertat, ai explicat, ai încercat.
Și totuși, ei au rămas la fel.
Asta nu se mai numește iubire, ci obosire.
💫 Uneori, cel mai mare act de iubire de sine este să te retragi în liniște.
Fără explicații, fără reproșuri.
Să închizi ușa, nu cu ură, ci cu pace.
Nu trebuie să mai demonstrezi nimic.
Nu ești dator să repari ceea ce altcineva a ales să distrugă.
Și nu trebuie să te simți vinovat pentru că alegi să mergi mai departe.
Viața nu se rescrie mereu pe aceeași pagină.
Ca să începi un nou capitol, trebuie să ai curajul să întorci pagina — chiar dacă doare.
Pentru că acolo unde pleacă ce nu te mai hrănește,
vine ceva ce te ridică, te luminează și te vindecă.
💭 Nu mai da șanse oamenilor care nu le merită.
Dă-ți o șansă ție — la liniște, la demnitate și la un nou început. 🌙