De ce unii oameni se bagă în viața unei persoane oferind sfaturi, deși nu sunt rugați?
Sfaturile sunt benefice. Fără ele, o persoană ar fi pierdută și nu ar ști cum să acționeze în unele situații. Dar una este atunci când sunt sfaturi discrete de la oameni inteligenți și experimentați și alta este atunci când oamenii încearcă să ofere sfaturi cu privire la ceva ce ei înșiși nu au experimentat în viața lor. Este mult mai ușor să judeci privind din afară.
Prin urmare, în acest caz, sfaturile nu sunt benefice pentru o persoană. De ce unii oameni se bagă în mod activ în viața altcuiva când nu sunt deloc rugați? Chiar totul este perfect în viața lor, încât au hotărât să se intereseze de viața altora? De ce unii oameni oferă un sfat, fără ca ei singuri să îl urmeze?
Iată un exemplu real: un bărbat și-a pierdut câinele. Sfatul oferit va fi probabil așa “nu fi trist, fă un anunț, totul va fi bine, îl vei găsi.” Acesta este genul de sfat superficial pe care l-ar da oricine care nu a pierdut niciodată un animal. Cei care au experimentat asta vor spune că este mai bine să iasă afară și să meargă prin locurile în care s-a plimbat ultima dată cu câinele, precum și să apeleze la serviciul care se ocupă de căutarea animalelor. Aici sfatul este deja mai profesionist.
Există o înțelepciune orientală care spune că, fără a experimenta durere, nu vei înțelege cum să acționezi. Înțelepciunea este următoarea:
„Sfătuiește bine cel căruia nu i s-a furat cămila.”
În loc de cămilă, orice lucru preferat poate fi perceput aici. Și iată până când ție nu îți va dispărea acel lucru, până când tu singur nu vei fi în situația unei persoane, din păcate, nu vei putea oferi un sfat cu adevărat util.
Niciodată să nu dai sfat nimănui, până când nu l-ai trăit tu! Oamenii au mai multe șanse să aibă încredere în tine dacă știu că ai fost într-o situație dificilă și ai rezolvat problema.
Dar chiar și tu însuți nu vei lua în serios cuvintele unei persoane care nu a fost niciodată în locul tău.