Vă rog, nu mai declanșați frica în copii. Mai ales în mod intenționat. Mai ales…eronat.
Frica de abandon – dacă nu vii, am plecat și te las aici singur.
Frica de doctor – dacă nu mănânci (tot), te duc la doctor să îți facă injecții.
Frica de școală – lasă, începe școala, se dă milităria jos din pod.
Și, ultimul trend, frica de psiholog – dacă nu te potolești, te duc la psiholog, că eu nu mă mai înțeleg cu tine.
Ce înțelege copilul despre tine, adultul de lângă el, este că nu se poate baza pe tine, tu nu te descurci cu el, să îl îngrijești, să îl gestionezi, să îl ghidezi, și pui această sarcină pe umerii altcuiva. Tu ești depășit de situație.
Ce înțelege copilul despre el însuși este că e nasol, e defect, trebuie să fie, să se comporte într-un anume fel, nu în felul lui.
Pedeapsa și amenințarea nu-s consecință și nici ghidaj. Doctorul ne ajută să rămânem sănătoși sau să ne recuperăm sănătatea când suntem bolnavi; el nu pedepsește nemâncatul. Școala este locul unde descoperim și învățăm lucruri noi, unde ne facem prieteni. Psihologul este omul care ne ajută să ne simțim mai bine cu noi înșine, ne sprijină să facem ordine în mintea și în inima noastră.
Știu că mulți dintre noi suntem copii crescuți cu aceste frici. Haideți să nu le dăm mai departe.
