Pentru cei ce nu mai sunt
și se odihnesc în cer
pentru cei ce sunt pământ,
linu-i lin și leru-i ler.
Pentru cei pe veci plecați,
ce nu vin de sărbători,
pentru mame, pentru tați
leru-i ler și dalbe flori.
Pentru cei ce-s numai cruci
care tremură în ger,
pentru mame, pentru prunci,
dalbe flori și leru-i ler.
Pentru cei ce-au fost ca noi
si colindă prin eter,
peste vremea de apoi
dalbe flori și leru-i ler….
Lacrimi seci și lacrimi reci,
se topesc de dor, și cad,
pentru cei plecați, pe veci,
verde cetina de brad…
– Dumitru Grui –