La câteva ore după înmormantarea ta plânsetele se vor opri, iar familia ta se va așeza împreună cu prietenii la o masă unde vor mânca și vor bea. Unii la masă vor discuta tot felul de evenimente curente. Alții vor chicoti și vor spune bancuri, iar alții te vor vorbi de rău chiar și atunci… că nu i-ai ascultat… că nu le-ai făcut voia… Tot atunci unii îți vor număra banii iar alții greșelile… dar
până la urmă morții cu morții și vii cu vii… (vor spune)
Prietenii și cunoștințele îți vor suna familia şi își vor cere scuze că nu au putut să ajungă la înmormantarea ta având altceva mai important de făcut. Alții nici nu se vor sinchisi să se scuze.
Unii la masă vor face deja planuri pentru weekendul ce le stă înainte. După ce se vor ridica de la masă unii membri ai familiei vor aduce în discuție faptul că au contribuit mai mult decât alții la înmormântare…lucru care nu li se pare normal…că trebuiau să contribuie toți în mod egal… iar urmașii tăi vor discuta deschis acum despre cum ar trebui împărțită agoniseala și munca ta…
În următoarele zile si săptămâni telefonul tău va suna ocazional, si vei mai primi mesaje pe rețelele de socializare de la oameni care nu au realizat încă decesul tău.
La locul de muncă şeful tău va căuta un om care să te înlocuiască, iar după alte câteva zile, copiii tăi, rudele tale, se vor întoarce la școală sau la locul de muncă pentru că plansul si durerea vor trece. După o lună de zile partenerul tău, soția, soțul, se va uita la televizor la o comedie şi se va amuza. Viața prietenilor tăi, a colegilor si a familiei tale se va intoarce la normal, iar încet încet vei fi uitat.
Noi știri si noi evenimente vor apărea, iar traficul spre locul tău de muncă va fi la fel. Concertele și activitățile sportive în orașul tău se vor desfășura normal, iar slujbele la biserică vor începe la aceeași oră. La un an după moartea ta va fi prima mare amintire, dar într-o clipită vor trece următorii ani și tot mai puțini își vor mai aminti de tine.
Poate, într-o zi, uitându-se la niște poze, un prieten își va aminti de tine, şi peste ani, din comunitatea ta, din sute sau mii de oameni cu care ai făcut cunoștință sau pentru care ai ars ca o lumânare oferindu-le timpul, atenția și cunoașterea ta…. poate va mai exista o persoană care își va mai aduce aminte de tine câteodată.
Acum gândește-te, dacă oamenii te uită atât de ușor, de ce să trăiești pe placul lor? De ce să ții cont de părerea lor? De ce să faci plăcerea unor oameni interesați exclusiv de propria lor persoană? De ce să te tot întrebi mereu ce va spune lumea? Lumea spune tot ceea ce îi vine la gură.
Dacă lumii în final tot nu îi pasă de tine și te va uita…de ce să te uiți în gura ei?
Apropo…ai observat că oamenii te uită încă din viață atunci când nu le mai trebuiești?
Ai observat câți oameni au dispărut din peisajul vieții tale de-a lungul anilor ca și cum nici nu au existat?
Din cauza cui te frămânți şi de ce te tot gândești mereu la ce zic oamenii despre tine și cum te văd ei? Chiar crezi că le pasă de tine? Încă mai crezi că ai valoare în ochii lor?
Pentru ce și pentru cine ai tu tensiunea arterială și glicemia crescută?
Pentru ce și pentru cine ai insomnii, palpitații și zile negre?!
Pentru ce și pentru cine ai ajuns să ai farmacie în casă și restricții alimentare?
Cum ar fi să nu mai vezi și să nu mai auzi decât lucrurile care îți sunt cu adevărat folositoare? Cum ar fi să nu mai acorzi atenția ta prețioasă unor oameni pregătiți să te uite încă de când te-au cunoscut?
Oare merită chiar toți oamenii care sunt astăzi lângă tine să rămână acolo?
Relaxează-te, zâmbește și savurează fiecare zi…Fă bine tuturor oridecâte ori ai posibilitatea, încurajează, iubește și înnobilează fiecare clipă…”