Omul simte nevoia să fie dorit. Aceasta este una dintre principalele nevoi ale ființei umane. Dacă nu se simte iubit, omul începe să moară. Dacă simte că viața sa nu contează pentru nimeni, ea își pierde semnificația chiar pentru el însuși. De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibilă. Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru că îi lipsește iubirea. Simpla senzație de căldură provenită de la cealaltă persoană poate vindeca multe boli, inclusiv răceala și ego-ul. Ea este suficientă pentru a te transforma din nou într-un copil.
La ora actuală, psihologii au înțeles că dacă nu este îmbrățișat și sărutat suficient de mult, copilul nu poate crește normal. Lui îi lipsește un anumit tip de hrană. Sufletul are nevoie de hrană, la fel ca și trupul. Îi poți îndeplini copilului toate nevoile fizice, dar dacă nu îl îmbrățișezi niciodată, el nu va crește normal. Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simți tot timpul trist, neglijat, ignorat, neîndrăgit. A fost hrănit fizic, dar nu și afectiv. Cercetătorii au remarcat faptul că dacă nu este îmbrățișat, copilul scade în dimensiuni și poate chiar muri, chiar dacă îi este asigurată hrana fizică. Corpul este îngrijit, dar sufletului îi lipsește iubirea. El se izolează, devine rupt de existența-mamă. Iubirea asigură această punte, ea este rădăcina noastră.
Așa cum respirația este esențială pentru corpul fizic – dacă încetăm să mai respirăm, corpul moare –, iubirea reprezintă respirația interioară a sufletului. Acesta trăiește prin iubire. Luciditatea, inteligența și autoanaliza nu sunt suficiente. Poți să cunoști toate terapiile din lume, poți deveni un expert, dar dacă nu cunoști arta iubirii, nu vei rămâne decât la suprafața activității terapeutice. Din 100 de cazuri, 90 de oameni bolnavi suferă în primul rând pentru că nu au avut parte de iubire. De aceea, dacă terapeutul simte o grijă deosebită față de pacientul său, hrănindu-l cu iubire și împlinindu-i această nevoie, starea acestuia din urmă se poate schimba în mod miraculos.
