„Când începe bătrânețea?
Bătrânețea nu începe întotdeauna la 60 de ani. Nici la 70. Pentru unii ea începe la 45 sau poate chiar la 35. Paradoxal, nu? Privește în jurul tău și vei vedea atâtea femei încă tinere de ani, dar îmbătrânite devreme. Și alte femei cu o vârstă înaintată, dar cu tinerețea ce abundă în ochii lor jucăuși.
Să știi că nu argintiul din cap definește bătrânețea. Și nici numărul crescut de riduri. Nici măcar apariția prietenului-baston. Nu! Bătrânețea vine când sufletul tău spune: ,,Am obosit”.
Îmbătrânești când nu mai crezi că ești demnă de iubire. Când te consideri insuficient de frumoasă pentru a putea fi admirată pe stradă, când nu mai ai chef să te uiți o dată în plus în oglindă, când la un compliment tu răspunzi cu: ,,Dar este aiurea ce spui… exagerezi”.
Bătrânețea ta începe când lucrurile interesante te obosesc, când nu ai interes de a afla, de a privi, de a auzi ceva nou. Când distracțiile tinerilor te irită, plânsul de copil în troleibuz îți aduce dureri de cap, când preferi singurătatea mai mult decât comunicarea. Când încep să apară poate abia primele fire cărunte, primele riduri, dar inima ta e de mult ofilită, fără vlagă. Când prea des spui ,,Nu vreau” și prea rar faci planuri și desenezi vise.
Îmbătrânești când ai reușit să acumulezi în experiența ta prea multe dezamăgiri, căderi, dureri și… de fiecare dată simți că ridicarea de jos se face tot mai greu. Când găsești refugiu în casa ta și nu ai chef să ieși în afara ei. Când mai des te jelești și mai rar găsești motive pentru a te bucura și a fi recunoscătoare lui D-zeu, oamenilor, vieții, ție însăți.
Limita de jos a bătrâneții nu există. Pentru unii bătrânețea începe la 80, pentru alții la 40.”
