Astăzi, 15 mai, este Ziua Bujorului românesc. Ideea unei flori naționale s-a conturat încă din timpul domniei Regelui Carol I, fiind făcute mai multe propuneri de-a lungul timpului: măceșul, floarea de colț, bujorul românesc.
Legende străvechi – povestea lui Bujor, fiul de împărat transformat în floare
Se spune că în vremuri străvechi un împărat avea pe teritoriul împărăției sale o pădure în care trăiau zâne. Dar în pădurea sa nu trăiau orice fel de zâne, ci unele blestemate! Ele transformau pe oricine trecea pe acolo în animale, în flori sau în buruieni. Împăratul avea un fiu care se numea Bujor.
Împăratul își sfătuise toată viața fiul și îl rugase foarte mult să nu se apropie de pădurea zânelor blestemate, pentru a nu fi blestemat. Băiatul și-a ascultat tatăl, dar după ce acesta a murit, nu a mai putut rezista tentației de a vedea pământul vrăjit.
Astfel, a pornit la drum pe jos, astfel încât să vadă până la pădure cum o duc supușii săi. Cu speranță în suflet că zânele nu sunt chiar atât de rele pe cât se spune, tânărul împărat Bujor a intrat în pădurea răcoroasă.
Imediat ce a pășit în spatele copacilor, l-a cuprins un somn de nestăpânit. La fel, și supușii săi abia reușeau să îți țină ochii deschiși.
Încetul cu încetul însă, cu fiecare clipă care trecea, lupta cu somnul a fost pierdută, iar împăratul și supușii săi au fost flori și buruieni. Împăratul a ajuns o floare mare, roșie și foarte frumos mirositoare.
Bujor și-a amintit de vorbele tatălui său și i-au curs câteva lacrimi, chiar înainte de a se transforma, picături (de rouă) pe care le vedem vara, în zori de zi, pe petalele frumoase ale florilor de bujor.
Floarea cu miros îmbătător și fermecător și aspect de poveste amintește de tânărul împărat ce a căzut pradă zânelor în pădurea răcoroasă.
Bujorii au fost subiectul multor legende și povești de-a lungul timpului. În cultura românească tradițională, se spune că aceste flori reprezintă frumusețea, onoarea, devotamentul, sacrificiul, tăria și fidelitatea.
O legendă istorică spune că bujorii românești sunt semnul pământului înroșit de sângele eroilor moldoveni căzuți în bătălia de la Roșcani, din anul 1574, unul dintre cele mai importante evenimente din istoria Moldovei, în care oastea moldoveană, sub conducerea lui Ioan Vodă cel Cumplit, într-o bătălie crâncenă și sângeroasă, a fost înfrântă de armata otomano-tătară, mulți eroi căzând pe câmpul de luptă. Legenda este profund înrădăcinată în tradiția și istoria României, transformând bujorii într-un simbol al curajului, sacrificiului și rezistenței și este modul prin care memoria eroilor este păstrată vie în conștiința colectivă a poporului român. Bujorul devine astfel un simbol puternic al sacrificiului și rezistenței naționale, iar înfățișarea sa delicată și frumoasă este îmbogățită de semnificațiile adânci și emoționale. Astfel este subliniată importanța bujorului în cultura și istoria românească, arătând cum natura și istoria se împletesc într-un mod care conferă florei locale o valoare simbolică și spirituală aparte.
O altă legendă spune că bujorii au fost cândva oameni bogați și invidioși care au fost pedepsiți de zei pentru lăcomia lor. Transformați în flori, ei sunt acum obligați să împartă frumusețea lor cu lumea, fără a putea să se bucure de bogății.
Conform unei legende, într-un sat românesc trăia o tânără fermecătoare numită Răvășita. Frumusețea ei era atât de strălucitoare încât zeii erau invidioși și au transformat-o într-un bujor. Din acel moment, bujorii au primit calitățile și frumusețea tinerei fete, iar petalele lor au captivat inimile oamenilor de pretutindeni.
Aceste tradiții și legende subliniază importanța bujorului în patrimoniul cultural românesc și modul în care această floare continuă să inspire și să fie celebrată în întreaga țară.
Astăzi, bujorul continuă să fie o prezență iubită în grădinile și în inimile românilor, amintindu-ne de legăturile noastre ancestrale cu natura și de poveștile care ne-au modelat cultura.